Teoriile catastrofice ale anului 2012


2012-3După ce isteria apocalipsei în 2000 a trecut, lumea a început să fie tot mai îngrozită de spectrul anului 2012, prezentat în celebrul calendarul Maya ca an terminus al omenirii. Alimentate de tomuri întregi de cărţi şi alte lucrări, site-uri web şi mărturii legate de predicţii antice, s-au născut zeci de teorii ce dezvolta această idee, căutând cauzele concrete ce ar putea determina sfârşitul lumii în anul 2012, de la inversarea polilor sau ciocnirea planetei Nibiru cu Pământul şi până la erupţia unui supervulcan sau o puternică emisie de radiaţii gama care ar putea distruge stratul de ozon producând o extincţie în masă. În acest context, Realitatea.net a realizat un top al celor mai circulate teorii cu privire la sfârşitul lumii.

1) Calendarul mayaş. Primul în top se află însuşi calendarul Maya, care are o durată completă de circa 26.000 de ani şi se termină în 21 decembrie 2012. Reprezentanţii civilizaţiei Maya, renumiţi pentru avansatele lor cunostiinte în materie de astronomie dar şi pentru oraşele pe care le-au ridicat în Mexico şi în America Centrală, nu au lăsat însă în urmă niciun fel de profeţii cu privire la modul în care se va termina acest ciclu. Din acest motiv, calendarul lor lasă loc multor intrepretări, de la cele care susţin că anul 2012 va marca sfârşitul lumii şi până la cele care afirmă că el nu va reprezenta altceva decât începutul unei noi ere.

2) Planeta Nibiru. O altă teorie extrem de cunoscută este cea a Planetei X sau Nibiru. Potrivit adepţilor acestei teorii, în preajma datei de 21 decembrie 2012, acest pseudo-corp ar trebui să-şi facă într-un fel sau altul apariţia în sistemul nostru solar. Unii sunt de părere că se va ciocni cu Pământul, iar alţii cred că doar trecerea sa vă descentra echilibrul newtonian suficient de mult pentru a duce la sfârşitul civilizaţiei umane. Ideea planetei Nibiru a fost avansată pentru prima dată de către filozoful grec Philolaus, care a trăit în jurul anului 350 î.H. Chiar dacă nu i-a dat acelaşi nume atunci, Philolaus credea că Pământul ar trebui să aibă o contra-planetă care păstreze echilibrul. În perioada contemporană, astronomul amator Zecharia Sitchin a afirmat că a descoperit în textele sumeriene care descriu creaţia, existenţa a două planete, care s-ar fi ciocnit în trecut, formând Luna, centura de asteroizi de lângă Marte şi Pământul. Nibiru, sau ce a mai rămas din planetă, este pe o orbită eliptică foarte mare şi trece periodic, odată la circa 3.600 de ani, prin sistemul nostru solar.

3) Alinierea galactică. O altă teorie la modă cu privire la sfârşitul lumii este Alinierea Galactică. Mai precis, este vorba de parcurgerea sistemului solar a planului ecuatorial galactic, rezultând astfel alinierea Soarelui cu Pământul şi centrul Galaxiei. Într-adevăr, sistemul nostru solar trece regulat prin planul ecuatorial al galaxiei. Această trecere, care durează circa 36 de ani, a început în 1978 şi se va termina în 2017. Totuşi, trecerea exactă s-a făcut deja în data de 7 mai 1998.

4) Inversarea polilor. O teorie extrem de populară este şi aceea potrivit căreia sfârşitul lumii ar putea fi cauzat de inversarea polilor. Axa de rotaţie a Pământului nu a fost întotdeauna cea de astăzi şi nici nu va rămâne mereu aceeaşi, ea putând să producă la un moment dat o schimbare fizică a polilor planetei. Cel mai important susţinător al acestei teorii a fost Charles Hapgood. Acesta a afirmat că acumulările de gheaţă la unul dintre poli ar pute destabiliza axa de rotaţie a Pământului, modificare ce putea dura şi 5000 de ani. Indiferent de durată însă, fiecare modificare aduce schimbări climatice majore.

5) Maximul solar. Nici Maximul Solar nu este o ipoteză de ignorat. Potrivit specialiştilor din domeniu, următorul ciclu solar ar putea înregistra un maxim de activitate chiar în perioada 2011 – 2012, iar acest maxim solar ar putea fi cel mai puternic din ultimii 400 de ani.

6) Rămăşiţele altei galaxii. O altă teorie privind sfârşitul lumii susţine că acesta ar putea fi cauzat de rămăşiţele unei galaxii. Până de curând, se credea că galaxia Pitica Săgetător este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee, aflându-se la o distanţă de numai 70.000 de ani lumină de aceasta. Studii recente au arătat că mica galaxie a fost devorată treptat de către Calea Lactee şi s-ar afla acum la sfârşitul vieţii. Adepţii sfârşitului lumii în 2012 cred că sistemul nostru solar va fi vizitat de rămăşiţe ale acestei galaxii.

7) Supervulcan. O altă catastrofă care, potrivit unora, ar putea să conducă la sfârşitul lumii, este erupţia unui supervulcan, eveniment „prezis” tot pentru fatală data de 21 decembrie 2012.

8 ) Radiaţiile gama. Un alt eveniment, de această dată galactic, care ar putea conduce la sfârşitul lumii, este o emisie puternică de radiaţii gama, care ar distruge stratul de ozon, producând o exctinctie în masă. Oamenii de ştiinţă bănuiesc că o asemenea expunere la o explozie de radiaţii gama s-a produs deja în urmă cu 450 milioane de ani, la sfârşitul perioadei Ordovicianului. Un paleontolog de la Universitatea Kansas a arătat că o supernovă la doar 500 de ani lumină, ar putea duce la distrugerea a 50% din stratul de ozon al Pământului.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock