Legenda spune că la începutul secolului al XVI-lea, ultimul împărat aztec Montezuma i-ar fi oferit unui general spaniol două discuri de aur ce puteau fi folosite pentru levitaţie…

Printre darurile pe care Montezuma al II-lea (1466-1520), ultimul împărat aztec, i le-a oferit conquistadorului Cortes (care l-a răsplătit cu tortură şi moarte), au fost şi două mari discuri din aur masiv, de mărimea plăcilor de gramofon. Despre acestea se afirmă că erau însemnate cu însemnele regale şi au fost dăruite regelui Charles al V-lea al Spaniei (Carol Quintul) şi reginei sale. Discul regelui avea jumătate de centimetru grosime, iar cel al reginei era puţin mai subţire.

Legenda spune că Montezuma ar fi cunoscut utilizarea discurilor (puteau fi folosite pentru levitaţie), dar se pare că ignorantul Cortez le-a privit ca pe nişte articole de îmbrăcăminte, improprii pentru uzul majestăţilor europene, aşa încât e puţin probabil să fi ajuns în Spania. Pentru a funcţiona, dimensiunile discurilor trebuiau stabilite în raport de lungimea de undă a câmpului energetic al posesorului. În acest fel, ele puteau fi folosite doar de către proprietar pentru a levita. Discurile aztece au fost dimensionate atent, pentru a putea fi folosite de cei cărora le-au fost dăruite.

Este posibil ca marele secret al levitaţiei să se fi păstrat de la atlanţi tocmai până în secolul XVI, ca prerogativ regal al aztecilor? Este posibil să fie păstrat în continuare undeva, într-un loc secret, împărtăşit din generaţie în generaţie, sub straşnice jurăminte şi sub interdicţia de a-l împărtăşi „distrugătorilor albi”?