Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock

Legenda misterioasă a lui „Codex Gigas”, manuscrisul medieval despre care se crede că ar fi fost scris de Satana. De ce împăratul Rudolf al II-lea era obsedat de această carte?


Împăratul habsburg Rudolf al II-lea a venit pe lume la 18 iulie 1552. Tatăl său a fost Maximilian al II-lea, împărat al Sf.Imperiu Roman, rege al Boemiei, Ungariei și Croației, iar mama sa a fost Maria a Spaniei, fiica împăratului Carol Quintul.

Rudolf a avut parte de o copilărie solitară, marcată de lipsa de iubire maternă, care a avut impact asupra formării caracterului său, făcându-l rezervat și oarecum taciturn, cu episoade de depresie. Când era doar un copil, tatăl său a decis să-l trimită la curtea spaniolă, pentru ca el să poată fi educat pe pământurile hispanice. Se spune că la vârsta de 11 ani, Rudolf al II-lea a fost introdus în studiul științei alchimice și al ocultismului, pasiuni care nu le-a abandonat niciodată. La vârsta de 24 de ani, Rudolph a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Rudolf a fost modelul nobilului luminat al secolului său: vorbea perfect 5 limbi, știa matematică și era pasionat de știință. Avea un gust artistic bine dezvoltat și a colecționat picturi de Brueghel cel Bătrân și Correggio. În 1583, Rudolf al II-lea a surprins pe toată lumea când a decis să-și mute curtea de la Viena la Praga.

Rudolf al II-lea a dat frâu liber unei alte pasiuni, aceea de a colecționa rarități, atât documente, cât și obiecte. El și-a propus să adune o colecție a marilor minuni ale lumii și a celor mai rare obiecte. Colecția sa includea un presupus corn de unicorn, animale mutante împăiate, scheletul unui gigant și… cea mai ciudată piesă a lui: „Biblia Diavolului”, numită și „Codex Gigas”. O carte monstruoasă (cântărea 75 de kilograme) care conține imaginea lui Lucifer și avea legenda că un călugăr a scris-o într-o singură noapte cu ajutorul lui Satana.

Codex Gigas înseamnă „carte gigantică”. Chiar aşa este. Acest vechi manuscris medieval pe pergament, creat la începutul secolului al XIII-lea și scris în latină probabil de un călugăr german, are dimensiuni exagerate: măsoară 92 × 50,5 × 22 centimetri, grosimea sa este de 624 de pagini și greutatea sa de 75 de kilograme, făcându-l cel mai mare manuscris medieval cunoscut.

Povestea acestei cărți, între realitate și legendă, începe în mănăstirea Podlazice (în actuala Republică Cehă), în anul 1230, când un benedictin condamnat la moarte a promis că va scrie o carte într-o singură noapte pentru a-şi răscumpăra păcatele. Călugării benedictini erau supranumiți şi „călugări negri”, fiind un ordin care aveau jurăminte de castitate, trebuind să îndure pedeapsa fizică, postul, privarea de somn și autoflagelarea. În acest regim, un călugăr a fost condamnat la moarte pentru că și-a încălcat jurămintele. Ca pedeapsă pentru păcatele sale, el urma să fie ucis în dimineața devreme a zilei următoare, într-un mod brutal, zidit de viu.

Înalții ordinului au luat în râs propunerea călugărului de a scrie o carte monumentală într-o singură noapte, dar au fost totuși de acord să-l lase să încerce. Călugărul a scris pagină cu pagină până când mâna i s-a amorțit, făcând puține progrese. Apoi a făcut un pact cu diavolul: Satana a fost de acord să scrie cartea, în schimbul ca el să fie desenat pe una dintre paginile cărţii, iar acolo să fie tipărit un blestem.

Dincolo de această legendă, adevărul este că se știu foarte puține despre geneza unei cărți, care a fost considerată o vreme „a opta minune a lumii” datorită dimensiunii sale impresionante. Universitatea din Stockholm, orașul care găzduiește astăzi această lucrare, estimează că ar fi fost nevoie de 30 de ani pentru a scrie cartea, dacă ar fi fost realizată de o singură persoană, ceea ce este cel mai probabil dată fiind uniformitatea stilului ei.

Cel mai surprinzător lucru la carte este colecția de texte neobișnuite. „Codex Gigas” conține Vechiul și Noul Testament, două lucrări de Flavius ​​​​Josephus,  „Etimologii” de Isidor din Sevilla, manualul standard pentru predarea medicinei în Evul Mediu, cunoscut sub numele de „Ars medicinale” şi altele.

Cum mănăstirea avea serioase dificultăți financiare, benedictinii din Podlazice au vândut manuscrisul cistercienilor din Sedlec, la ordinul episcopului Grigore de Praga. Legenda spunea că un blestem însoțea pe oricine deținea cartea. După ce au ruinat mănăstirea benedictină, noii ei proprietari au suferit și ei ravagiile legendei. Mănăstirea în care a fost păstrată a fost lovită de o puternică epidemie, posibil ciuma bubonică. În comparație cu „călugării negri”, cistercienii erau cunoscuți drept „călugării albi”; ei au fost cei care au dat cartea împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg.

La curtea extravagantului Rudolf, oameni de știință de calibrul lui Kepler au coexistat cu magicieni, alchimiști și profeți. Dar chiar și în acel mediu de magicieni, împăratul a ascuns „Codexul Gigas”, având în vedere reputația pe care o avea ca şi carte satanică. Nici măcar împăratul nu și-a putut permite zvonul că are de-a face cu diavolul.

Rudolf a fost înlăturat de pe tronul imperial în 1608. La căderea lui Rudolf al II-lea, o parte din colecția sa a fost mutată de la Praga la Viena, la fel ca şi curtea însăși. Obiectele și piesele care au rămas la Praga au fost jefuite în 1648 de trupele suedeze invadatoare în contextul războiului de 30 de ani. În prada valoroasă, ei au găsit şi „Codex Gigas”. Soldații suedezi împachetează cartea într-un cufăr gigantic, şi, într-o călătorie de 1.500 de kilometri, aduc cartea drept cadou monarhului lor din Stockholm, regina Christina, care a ordonat ca „Codex Gigas” să fie plasată în biblioteca castelului ei.

Continuând cu presupusul blestem, Codexul a fost aproape distrus într-un incendiu în castel, ce a avut loc pe 7 mai 1655. Potrivit unei legende, un slujitor a luat „Codex Gigas” și l-a aruncat printr-o fereastră pe pământ. Volumul a suferit daune grave.

Din 2018, Biblioteca Națională a Suediei a încărcat online „Codex Gigas” la rezoluție înaltă, pentru ca oricine să poată arunca o privire asupra textului.