Huangdi, “Împăratul Galben” al Chinei, încarnarea pe Pământ a lui Lucifer

11.212 vizualizari

Toţi ştim de încarnarea lui Dumnezeu pe Pământ, sub forma lui Iisus Hristos. Dar oare Lucifer (Satana) nu a avut şi el o încarnare pe Pământ? Se pare că da şi, mulţumită cercetărilor lui Richard Dickens, este cunoscută identitatea acestei încarnări a lui Lucifer. Este vorba de împăratul chinez Huangdi, cunoscut sub numele de „Împăratul Galben” şi care a trăit şi domnit, aproximativ, între 2.700 î.Hr. şi 2.600 î.Hr.

Incredibilele realizări ale Împăratului Galben

Cercetările arată că civilizaţia chineză datorează foarte mult acestui mare conducător, despre care se spune că a pus bazele industriei mătăsii şi a început cultivarea duzilor (pentru viermii de mătase) şi a cânepii. Alte realizări ale acestui împărat includ: apariţia designului vestimentar, fabricarea corăbiilor, construirea palatelor sau iniţierea în meşteşugul instrumentelor muzicale.

Dar, realizările sale nu se opresc aici. Celebrul „Tratat de medicină internă a Împăratului Galben”, considerat a constitui sursa definitorie a medicinii tradiţionale chineze, este scris sub forma unui dialog între Împăratul Galben şi şase dintre miniştrii săi. De asemenea, el este considerat şi autorul primei cărţi despre iubire: „Notiţe despre dragoste”. Iar vechile scrieri chineze arată că Împăratul Galben este responsabil de inventarea conflictului armat. Fiind victorios într-o serie de bătălii, el a fost considerat „Fiul Cerului” de către căpeteniile triburilor cucerite, pe care le-a unit sub conducerea sa, devenind astfel primul împărat al Chinei.

Vechii scribi au avut grijă să scrie cronici despre Împăratul Galben, apărute, desigur, la multă vreme după acea perioadă, dar având la bază legende transmise din generaţie în generaţie. Unul din miniştrii de la curtea Împăratului Galben, Ts’ang Chich, este considerat a fi inventatorul caracterelor folosite în scrierea chineză.

Împăratul Galben s-a născut după ce mama sa a fost lovită de un trăsnet

Legenda spune că împăratul a fost conceput în mod misterios, când mama sa a fost lovită de un trăsnet. A nu se uita că în Noul Testament, fulgerul (trăsnetul) este asimilat Satanei: „Şi le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10:18). Împăratul s-a născut în provincia chineză Henan, în valea Fluviului Galben, fertila regiune agricolă care a fost leagănul civilizaţiei chineze.

Stăpânea cu măiestrie arta profeţiei

Se spune că Huangdi era un geniu încă de când era mic copil, fiind un vorbitor elocvent, ceea ce trebuie să constituie şi motivul pentru care s-a întâmplat să-i fie permisă participarea la ceremoniile practicate de către preoţi la un centru misterial din apropiere. Se povesteşte că în tinereţe observa cu mare interes mişcările Soarelui, Lunii şi stelelor şi că acorda multă atenţie proprietăţilor metalelor şi pietrelor preţioase; de asemenea, se spune că el stăpânea arta profeţiei după semne cereşti şi terestre şi că a dat lămuriri despre folosirea optimă a focului, apei, lemnului şi altor elemente.

De ce a fost numit „zeul galben”?

Se relatează că, în prezenţa sa, energiile Pământului sunt de bun augur, astfel că, în baza acestui fapt, a fost numit „zeul galben”. Tradiţia spune că a avut 25 de copii, dintre care 14 au fost băieţi. Se spune că atunci când a fost înscăunat ca împărat, a apărut o pasăre misterioasă şi benefică, un Phoenix.

Împăratul Galben, întemeietorul originar al taoismului

Este interesant de discutat şi de relaţia dintre Împăratul Galben şi Lao Tzu (secolul al VI-lea î.Hr.), acesta din urmă fiind considerat ca fondatorul taoismului. Alături de confucianism, taoismul este cea mai importantă religie chineză, cu toate că unii adepţi susţin că taoismul este mai mult un mod de viaţă decât o religie. Nu este nicio îndoială că gândurile şi ideile lui Lao Tzu (notate în opera sa principală „Tao te Ching”) sunt o expresie a tradiţiei spiritual-cultural chineze, care se întinde în timp până la Împăratul Galben, ideea principală fiind credinţa în existenţa unei armonii între cer şi Pământ, exprimată de către mersul natural al naturii, numit Tao sau „Calea”. Având în vedere continuitatea tradiţiei, între perioadele Împăratului Galben şi ale lui Lao Tzu, primul împărat chinez e considerat a fi în mare măsură întemeietorul originar al taoismului, iar Lao Tzu e privit ca un înnoitor al acestui curent religios, moştenit de la Împăratul Galben.

Împăratul Galben, „Zeul Carului” şi „Fiul Cerului”

Referitor la încarnarea lui Lucifer în Împăratul Galben, există diferite semne care sugerează că acesta nu era doar un simplu muritor. De fapt, acesta a fost venerat ca zeu „Zeul Carului”, deoarece, în momentul naşterii, mama sa a ieşit afară şi a simţit că se află în rezonanţă cu un trăsnet uriaş, care lumina din regiunea constelaţiei Carul Mare. Până în ziua de azi, chinezii din diferite ţări ale lumii se adună o dată pe an, în jurul datei de 3 martie, într-o zi de sărbătoare specială a calendarului lunar chinez, la locul de naştere a Împăratului Galben. De fapt, Huangdi a fost numit mult timp drept „Fiul Cerului”, titlu care indică natura sa divină. Fiecare conducător chinez, după Huangdi, şi-a păstrat titul de „Fiul al Cerului”, până în anul 221 î.Hr., când, odată cu întemeierea dinastiei Qin, titlul a fost înlocuit cu cel de „împărat”.

Regulus, steaua Împăratului Galben

Legenda spune că imediat după naşterea lui Huangdi, a avut loc un fenomen ceresc remarcabil, şi anume „apariţia unei radianţe dinspre marea stea Chi şi dinspre Constelaţia Carul Mare”. De vreme ce în China, steaua Regulus din constelaţia Leului este numită şi „steaua Împăratului Galben”, este mai mult ca sigur că steaua Chi e identică cu Regulus. În mod tradiţional, Regulus este o stea asociată cu regalitatea, numele său latin însemnând „micul rege”.

Legătura dintre Atlantida, China şi taoism

Există, însă, un alt sens mai profund al acestei corespondenţe între constelaţia Leului şi primul împărat al Chinei. Dacă urmărim precesia echinocţiilor de-a lungul istoriei, ne putem întoarce până în vremea care a precedat marele potop al lui Noe, ce a marcat sfârşitul civilizaţiei atlantide. Marele potop ce a distrus Atlantida (localizată în Oceanul Atlantic), a avut loc în perioada de tranziţie dintre Era Leului şi Era Lacului (în jurul anului 8.400 î.Hr.). Ultima cultură de pe continentul Atlantidei a înflorit în timpul Erei Leului (circa 10.000-8.400 î.Hr.), fiind numită „civilizaţia mongolă veche”. Dar, civilizaţia chineză reprezintă o continuare a civilizaţiei mongole vechi, de unde rezultă că există o legătură dintre China şi constelaţia Leului.

Atlantida a fost continentul în care a înflorit religia tao primordială. Precum se ştie, taoismul este un mod de viață inspirat din ritmurile fenomenelor naturale; taoismul este o celebrare, o închinare la natură, ca reprezentând forţa primordială a lumii. Interesant e faptul că aceeaşi atitudine faţă de natură o aveau şi oamenii de pe Atlantida.

După moarte, Împăratul Galben s-a reîntors la steaua Regulus

Potrivit legendei, Împăratul Galben a construit 12 oglinzi uriaşe şi le-a folosit pentru a urmări Luna, pentru a o observa în timpul diferitelor sale faze. Din nou, dăm de o reprezentare izbitoare a intenţiei de a lega Pământul cu Cosmosul, dar într-un mod luciferic, adică stabilind o legătură cu Luna prin oglindirea exterioară a realităţii, nu prin trezirea, ca urmare a dezvoltării spirituale, faţă de realitatea lăuntrică a sferei lunare. Se spune că Împăratul Galben a trăit 100 de ani, iar unele surse arată că s-a întors apoi pe steaua sa, pe Regulus.