Despre împăratul Carol cel Mare (742-814) există o serie de legende, printre care aceea a iubirii cadavrului unei femei.
Se spune că el s-ar fi îndrăgostit de o nemţoaică pentru care şi-a neglijat nu numai regatul, dar şi propria-i persoană. Femeia murind, pasiunea lui nestinsă l-a făcut să-i iubească şi cadavrul, pe care l-a păstrat şi întreţinut, mângîindu-l, ca şi în viaţă. Episcopul Turpin, aflând de această înspăimântătoare pasiune, s-a dus într-o zi, în lipsa împăratului, în camera unde era cadavrul, încercând să afle dacă nu cumva la mijloc este o vrăjitorie. A controlat cu atenţie corpul şi, într-adevăr, i-a găsit sub limbă un inel, pe care i l-a luat. În aceeaşi zi, Carol cel Mare, intrând în palat, a fost foarte mirat să găsească un cadavru mirositor; şi, revenindu-şi ca dintr-un vis, a poruncit să fie deîndată îngropat.