Lawrence al Arabiei, un prinţ al aventurii şi al spiritului

3.392 vizualizari

Un mare om moare în urma unui accident stupid…

În ziua de 28 februarie   1935, mecanicul-aviator Shaw părăsea Royal Air Force. Ca toţi soldaţii eliberaţi, avea şi el bocceluţa lui şi părea foarte mulţumit. Shaw nu mai era chiar tânăr: patruzeci şi şapte de ani. Dar suficient ca să se gândească cu plăcere la ani lungi şi numeroşi de pensie, în dimineaţa aceea, mecanicul-aviator Shaw şi-a prins la pantaloni agrafele ciclistului, şi-a înfăşurat faţa într-un fular gros în carouri şi a încălecat pe bicicletă. Şi iată-l dispărând pe drumul îngust ce ducea spre sud. Ce putea fi mai banal decât serviciul activ în ziua trecerii lui în rezervă?

Mecanicul-aviator Shaw se îndrepta spre Clouds Hills ca să ducă o viaţă de rezervist. Celibatar convins, el a redus la minimum corvezile menajere; nu folosea lenjerie de pat, ci un sac de dormit, nu purta şosete, ca să evite spălarea lor. La unsprezece săptămâni după trecerea lui în rezervă, pe 19 mai 1935, mecanicul-aviator Shaw murea într-un accident de motocicletă. Pe 21 mai, un om plângea la moartea lui. Acest om se numea Winston Churchill. Cine a fost îngropat în acea zi în micul sat englezesc?

În realitate, omul care murise atât de prosteşte în acel decor de carte poştală era un prinţ al istoriei, una dintre personalităţile cele mai puternice şi misterioase pe care le născuse Europa. Mecanicul-aviator Shaw nu era altul decât Lawrence al Arabiei, spion, războinic surprinzător, scriitor, autor al unei cărţi geniale, Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii.

Un mare om cu doar 1,60 metri înălţime

Viaţa lui, în ciuda eforturilor meritorii ale numeroşilor săi biografi, rămâne şi astăzi parţial în întuneric. Ciudat personaj! Thomas Edward Lawrence era un galez, născut în 1888 la Tremadoc. Celt de rasă pură, era stăpânit de acea înclinaţie irezistibilă pentru călătoriile îndepărtate, pentru lupte şi aventuri. Înzestrat cu o energie puţin obişnuită, aceasta era întărită printr-o „anomalie” cu care destinul îl marcase de parcă ar fi încercat să-l călească şi mai mult: Lawrence era mic de statură. Măsura un metru şi şaizeci de centimetri. În ciuda taliei, va exercita toată viaţa un ascendent considerabil asupra tuturor celor din preajma lui. Avea o faţă energică şi ochii lui albaştri aveau o privire dură ca oţelul.

Lawrence al Arabiei, pasionat de lumea arabă

Inteligenţa lui era ieşită din comun, memoria, prodigioasă: la douăzeci de ani citise totul şi probabil că înţelesese totul. Era pasionat îndeosebi de marii strategi, precum Xenofon sau Napoleon. Anticonformismul şi probabil atracţia secretă şi precoce pe care o avea pentru Orient l-au îndepărtat de studiile clasice şi l-au îndreptat spre arheologie. La douăzeci şi unu de ani, a părăsit Anglia şi a străbătut cu bicicleta Libanul, Siria şi Palestina. Se hrănea cu lapte şi fructe, a învăţat araba. Dar nimeni nu ştia exact ce a făcut în timpul acestei prime călătorii. Unii cred că s-a amestecat cu drojdia societăţii din Beirut, alţii, că a plecat în misiune pentru serviciile secrete britanice. Deja începea legenda. Un fapt este sigur: această primă călătorie a pecetluit destinul tânărului. Îşi va consacra viaţa lumii şi problemelor arabe.

Sahun, iubirea lui Lawrence al Arabiei?

În 1910, cea de a doua călătorie îl va duce pe malurile Eufratului. Ce să facă acolo? În mod oficial, să studieze vestigiile civilizaţiei hitite. Dar, în 1910, se petreceau multe lucruri în această parte a lumii. Suntem cu patru ani înainte de începutul Marelui Război. Germania construia calea ferată Berlin – Bagdad şi inginerii ei se aflau, ca din întâmplare, tot pe malurile Eufratului. Totuşi, tânărul Lawrence a aprofundat cunoaşterea limbii şi a obiceiurilor prietenilor lui arabi. Se îmbrăca, mânca şi dormea ca ei. În plus, impunea corpului său fragil o disciplină teribilă. Trăia ca un ascet.

Lawrence s-a împrietenit cu un vechi bandit şi, în tovărăşia lui, cu picioarele goale şi în djellabah (bluză lungă), a parcurs deşertul, explorând cele mai mici cotloane. În cursul acestei misterioase expediţii prin deşertul sirian, Lawrence va cunoaşte un tânăr conducător de măgari de cincisprezece ani, Sahun. Sahun va pieri mai târziu în lupte. Lawrence, care va trece prin cele mai rele primejdii şi va suporta mii de suferinţe, nu-şi va potoli niciodată durerea pricinuită de moartea tânărului său prieten arab. Sahun a fost oare singura dragoste a lui Lawrence din Arabia?

Lawrence a provocat un frumos scandal în Anglia când a venit însoţit de banditul arab şi de tânărul conducător de măgari. Va fi văzut la Londra, el însuşi îmbrăcat în arab, arătându-se împreună cu cei doi prieteni ai săi. Şi se amuza tare mult de reacţiile stârnite în rândul înaltei societăţi britanice.

Devine spion britanic în Egipt

În 1913, a plecat iar spre Orient. Dar, în 1914, eroul nostru a fost reformat din cauza taliei mici! A fost repartizat la serviciul geografic al armatei cu gradul de sublocotenent, însă, în curând, fiind cunoscător al limbii arabe, va fi transferat la serviciile de informaţii ale Statului-Major britanic de la Cairo. De acum înainte, Lawrence va folosi toate mijloacele pentru realizarea unei idei personale, care îi era foarte dragă. Voia să trezească triburile beduine, regii deşertului, pentru a-şi recăpăta independenţa de sub dominaţia turcească. Guvernul britanic era întru totul de acord, dar pentru alte raţiuni: să stăpânească drumul Indiilor şi să contracareze influenţa franceză din această regiune.

S-a revoltat, împreună cu arabii, împotriva turcilor

Adevărata aventură războinică a lui Lawrence, isprăvile care i-au adus numele de Lawrence al Arabiei au început în această perioadă. Sfidând foamea şi setea, fără să-i pese de pericolul de moarte permanent pe care îl reprezentau bandele de jefuitori, Lawrence a străbătut deşertul, incitându-i pe şefi la revoltă. A pus la punct, cu mult înaintea lui Mao, Giap, Castro, metodele şi strategia luptei de gherilă. Grupuri mici de războinici rezistenţi, îndrăzneţi şi cunoscători ai terenului, au venit de hac armatei turce organizate şi moderne. Şi, din ce în ce mai mult, Lawrence a îmbrăţişat cauza arabă şi lupta pentru ea mai mult decât pentru Anglia. Insurecţia să se transforme într-o recucerire şi o eliberare – aceasta a devenit cauza personală care se confunda cu propria lui viaţă. Presimţea că astfel va intra în istorie.

Toţi experţii sunt astăzi de acord asupra transformării lui Lawrence: din agent politic al ţării sale devenise campionul cauzei naţionaliste arabe. Dar, la sfârşitul războiului, a constatat cu oroare că arabii au trecut de la o dominaţie la alta: Anglia obţinuse mandate de concesiune asupra Iranului, Palestinei şi Transiordaniei; Franţa, asupra Libanului şi Siriei. Or, Lawrence le promisese arabilor independenţa. Se angajase personal. Deziluzia a fost foarte mare. Lawrence se simţea la fel de frustrat ca şi prietenii şi protejaţii lui. Toate acele lupte formidabile în munţii deşertului nu serviseră la nimic. Dar nu a renunţat.

Churchill, numit ministru al Coloniilor, l-a angajat consilier şi cei doi bărbaţi şi-au purtat o imensă şi reciprocă admiraţie. În această perioadă, Lawrence al Arabiei se bucura de o formidabilă popularitate la Londra şi faptele lui de arme intraseră în legendă. Totuşi, nu va profita. Blazat, va întoarce spatele preocupărilor zadarnice ale politicii, minciunilor şi mondenităţii ei ca să apuce deodată pe un alt drum.

Scriitorul Lawrence

Aventurierul era şi un mare scriitor. În 1922, Lawrence a publicat o carte uimitoare: Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii. Era o relatare a campaniilor din Arabia, ce nu constituia decât un pretext pentru profunde meditaţii asupra condiţiei umane, grandorii şi servitutilor ei. Lumea literară îi deschidea porţile. Gloria lui se apropia de zenit. Doamnele din înalta societate se „topeau” în faţa acestui bărbat extraordinar, care reuşea să îmbine calităţile războinicului cu ale scriitorului. Bernard Shaw vorbea despre geniul său. Churchill era prietenul lui. Pentru Ţările arabe, care presimţeau importanţa lor politică, el era prinţul venit din Europa. Avea gradul de colonel.

Lawrence a hotărât să se umilească

La treizeci şi patru de ani, reuşise deja cât altul în mai multe vieţi, şi în faţă i se deschidea o strălucită carieră politică. Atunci, Thomas Lawrence a luat o hotărâre stupefiantă. Ca să fugă de aceste zădărnicii şi să nu se înece în acest ocean de vanitate, s-a angajat sub un nume fals ca soldat clasa a doua în Royal Air Force. A fost trimis la un depou din Uxbridge, unde mătura curtea, spăla vasele, closetele, curăţa cartofi. Câtorva prieteni muţi de uimire le-a mărturisit: „Umilirea persoanei, ăsta este scopul pe care îl urmăresc!”

Lawrence dă o lovitură de stat şi în Afghanistan

Dar, până la urmă, s-a răspândit zvonul că soldatul Ross nu este altul decât colonelul Lawrence al Arabiei! Şi Royal Air Force i-a redat vieţii civile. Dar nu asta voia eroul nostru. În 1923, s-a înrolat din nou, dar de data aceasta la tancuri, îşi spunea Shaw. Suporta antrenamentele „albaştrilor” fără să murmure. În 1925, a reuşit să intre iar în Royal Air Force sub acest nume fals şi a fost expediat la Karachi. Ca din întâmplare, chiar în acel moment, regele Afganistanului era detronat în urma unei lovituri de stat. Şi un ziarist american a dat de urma lui Lawrence. Iată ce scria: „Aşa soldat clasa a II-a ar fi putut să fie amestecat în lovitură!”

Moartea unui prinţ al aventurii

Stupoare! Lawrence a fost chemat în Anglia şi, de data aceasta, eliberat de-a binelea. L-am văzut la patruzeci şi şapte de ani, mecanic-aviator, punându-şi bocceaua la spate şi încălecând pe bicicletă. Dar o va schimba în curând cu o motocicletă. Nemaiavând niciun asalt de dat, fără fortificaţii de escaladat, fără dezastre de traversat, fără intrigi de urzit, după ce spusese şi scrisese totul într-una dintre lucrările cele mai importante ale acestui secol, ce-i mai rămânea? Viteza. Locuitorii satelor din regiunea Moreton au văzut atunci cu spaimă ţâşnind acel necunoscut care, sub numele de Shaw, sfida legile echilibrului pe micile lor drumuri. „Un nebun”, îşi ziseseră ei. Un nebun? Poate. Un prinţ al aventurii şi al spiritului? Cu siguranţă!