Manuscrisele descoperite la Qumran (Marea Moartă), cunoscute şi sub numele de „Manuscrisele de la Marea Moartă” au o vechime apreciată la circa 4.000 ani şi au o deosebită importanță pentru descifrarea istoriei omenirii.
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt texte apocrife atribuite profeților Moise, Abraham, Enoh și Lameh. „Cartea lui Enoh”, de exemplu, ce n-a ajuns să facă parte din Biblie, ne spune că în vechime, pe Terra, exista o civilizaţie avansată, dar „nesfântă”, înaintea potopului global (“potopului lui Noe”). Citiţi mai multe în acest articol: “Cartea lui Enoh” – interzisă de Biblie – ne povesteşte despre o civilizaţie extraterestră (200 de Uriaşi) care a hotărât distrugerea umanităţii, cu ajutorul unei comete.
În “Sulul lui Lameh” avem o dramatică relatare a Potopului lui Noe. Iar aici găsim un amănunt inedit: Noe, fiul lui Lameh, strănepotul profetului Enoh, se deosebea de ceilalți oameni, semănând cu „Fiii Cerului”. Ce înseamnă asta? Că Noe era diferit faţă de oamenii obişnuiţi din vremurile sale? Că era un fel de „extraterestru” („Fiii Cerului”)? De aceea, el a fost „ales” de Dumnezeu, pentru a duce seminţia „oamenilor” mai departe?