Pe 30 iunie 1908, dimineaţa, sute de localnici din taigaua siberiană au văzut un glob de foc deplasându-se în văzduh, până ce s-a transformat într-o coloană de foc ţâşnind spre cer. Suflul exploziei a fost simţit ca un uragan, până la o distanţă de 200 km. Zgomotul asurzitor a fost auzit până la o localitate aflată la o distanţă de 800 km distanță. Unda de şoc a făcut de două ori ocolul lumii, fiind înregistrată de barografele din Potsdam şi din Londra. Timp de trei nopţi, în câteva capitale europene, oamenii au putut să-şi citească ziarul şi fără ajutorul luminii artificiale. Urmările exploziei au fost catastrofale. Pădurea siberiană, cu arborii ei înalţi de 40 de metri, a fost doborâtă pe o suprafaţă de 200.000 de hectare. Peste 20 de milioane de arbori au fost smulşi din rădăcini, până la o distanţă de 40 km de epicentru.
Acesta a fost așa-zisul fenomen “explozia de la Tunguska”. Ce anume putea să producă astfel de efecte? Meteorit? Cometă? În martie 1964, într-un articol publicat în revista „Zvezda”, s-a emis teza că fiinţe inteligente din constelaţia Lebedei au încercat să intre în legătură cu Terra.
Autorii articolului pretindeau că explozia din taigaua siberiană ar fi fost un răspuns la un fel de semnale: violenta erupţie a vulcanului Krakatao din Oceanul Indian (1883) a prilejuit emiterea în Cosmos a unui puternic fascicul de unde radio. Fiinţele inteligente de pe îndepărtatele astre au considerat, în mod greşit, undele radio drept un semnal venit din Univers; în consecinţă, au îndreptat către Pământ o rază laser – mult prea puternică. Aceasta, pe când străbătea atmosfera terestră undeva deasupra Siberiei, s-a transformat în substanţă.
Foto: prelucrare proprie
