Informaţie şocantă a unui medic care l-a îngrijit pe Eminescu: „Marele poet a murit din cauza infecţiei produsă de o lovitură uşoară la cap cu o pietricică”
Pe 15 iunie 1889, murea marele poet Mihai Eminescu, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9 din București. Cauza morţii: stop cardio-respirator, provocat de o intoxicaţie cu mercur, ca urmare a tratamentului necorespunzător pentru boala de care suferea. Conform istoriei literare oficiale, poetul suferea de „psihoză maniaco-depresivă”; alţii cred că boala sa a fost inventată, a fost internat cu forţa la azilul de nebuni, iar în iunie 1889 ar fi fost asasinat (citiţi mai multe în cadrul acestui articol: A fost asasinat Eminescu de forţele oculte care nu doreau să aibă parte de un ziarist şi poet atât de incomod în acele zile în România?).
Într-un articol pe care l-am întâlnit în cotidianul „România” din 3 septembrie 1938, ni se spune o mărturisire foarte interesantă a unui medic stagiar care şi el a avut grijă de Mihai Eminescu în ultimele luni de viaţă. Citez din articol:
* Doctorul V. Vineş, fost şef de lucrări la clinica neurologică din Bucureşti, povesteşte că din martie până în iunie 1889, ca intern la Institutul „Caritatea” al profesorului Al. Şuţu, a avut prilejul să-l îngrijească şi pe Eminescu.
* În „Revista Medicală” din 1 iunie 1931, ne povesteşte, bazat pe nişte „notiţe pe care le-a luat atunci”, cum s-a petrecut moartea poetului. Doctorul V. Vineş arată că:
* „Prin mai 1889, un bolnav, nu din cei furioşi, se distra învârtind o piatră mică legată de o aţă. Piatra scăpând din aţă a lovit întâmplător pe Eminescu, în cap… Era o tăietură a pielii de 2 cm lungime. I s-au dat imediat îngrijirile necesare, iar peste 3 zile bazele plăgii păreau reunite.
* Dar Eminescu, care avea obiceiul de a strânge de pe jos tot felul de lucruri, din care unele erau murdare, şi se freca cu ele pe corp şi pe cap, desfăcându-şi pansamentul, a făcut un erizipel la nivelul plăgii, un erizipel care s-a întins apoi la faţă, gât, membre superioare, torace, până la nivelul abdomenului. (n.a. Erizipelul este o infecţie a ţesutului subcutanat superficial, cu prinderea vaselor limfatice, produsă de streptococi şi rar de stafilococul auriu).
* Bine îngrijit, erizipelul a început să dea înapoi şi a dispărut complet. Eminescu se simţea, însă, foarte slăbit. I s-au dat tonice, care l-au mai înviorat…
* În ziua de joi 15 iunie 1889, zi în care se simţea destul de bine, Eminescu se aşeză în pat, şi, peste câteva minute, cade într-o sincopă şi moare imediat”.
Ca să înţelegem mai bine din cele spuse mai sus: tratamentul acestui erizipel i-a făcut rău lui Eminescu, producându-i moartea, deşi erizipelul a fost tratat.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
