Închisoarea Alcatraz, cea mai blestemată şi mai dură puşcărie din lume

Închisoarea Alcatraz, vestită în întreaga lume şi supranumită de nefericiţii ei deţinuţi „Hellcatraz” (Iadul Catraz), a fost adesea asociată cu povestiri despre încarcerări, torturi şi încercări de evadare spectaculoase. Pe lângă aceasta, se mai spune că acolo s-au produs multe incidente curioase, ceea ce ne îndreptăţeşte să ne întrebăm dacă nu cumva în spatele zidurilor impenetrabile mai pândeşte şi ceva mai ameninţător decât o poveste sângeroasă. Oare pe insulă există forţe malefice?

Alcatraz, un portal sinistru către celălalt tărâm?

Alcatraz – sau „Stânca” – nu a fost întotdeauna închisoare. Cu mulţi ani în urmă, pe vremea americanilor nativi, această insulă stearpă şi îndepărtată era cunoscută sub numele de „Stânca Albă”, din cauza excrementelor albe de pelican care o acopereau. Ea era evitată de triburile locale, căci se credea că pe acolo bântuie spirite rele şi că acesta ar putea fi, eventual, un sinistru portal către celălalt tărâm.

Insula Pelicanilor

În secolul al XVII-lea, pe insulă au ajuns spaniolii, care au numit-o „La Isla de los Alcatraces” sau „Insula Pelicanilor”, dar nu şi-au dat seama de importanţa ei strategică de avanpost. Situaţia s-a schimbat în anii 1850, când s-a descoperit admirabilul potenţial defensiv al insulei şi aceasta a devenit locaţia unei fortăreţe al cărei scop era să apere Poarta de Aur (strâmtoare din vestul Californiei care face legătura între Oceanul Pacific şi Golful San Francisco).

Fortul începe să fie construit în 1854…

Lucrările de construcţie la fort au început în 1854. Din păcate, proiectanţii nu au luat în calcul factorii geografici şi meteorologici care au fost devastatori pentru mulţi dintre lucrători. Pe insulă exista un singur loc de debarcare şi accesul era foarte dificil din cauza unor curenţi extrem de puternici şi a condiţiilor meteorologice neprielnice, caracterizate prin vânt, ploaie şi ceaţă. Pe insulă nu creştea niciun fel de vegetaţie, apa lipsea complet, iar singura cale de aprovizionare era extrem de periculoasă, ceea ce făcea ca accesul la elementele esenţiale ale vieţii de pe continent să fie foarte anevoios. Deşi, ulterior, s-a construit atât un oraş din lemn în jurul şantierului cât şi drumuri aferente pentru asigurarea unui acces mai uşor, foametea şi bolile deveniseră endemice şi un mare număr de oameni au murit în timpul construirii fortului.

Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii cumplite

În cele din urmă, lucrarea s-a încheiat, şi în 1859, la Alcatraz, au fost trimişi primii deţinuţi. În 1861, fortăreaţa devenise închisoarea militară oficială pentru întregul Departament al Pacificului. Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii cumplite, obligaţi să stea întinşi pe podea cu capul lipit de picioarele celui din faţă, în rânduri şi serii, fără niciun fel de facilităţi sanitare. Nu este de mirare că aceştia au murit cu zecile din cauza bolilor.

Pe măsura trecerii timpului, închisoarea a devenit tot mai vestită, adăpostind cei mai înrăiţi infractori ai societăţii. Hoţi, escroci, violatori, asasini şi evadaţi din alte închisori erau trimişi în cumplita fortăreaţă, de unde nu aveau nicio şansă să evadeze. Atunci când deţinuţii încercau în număr tot mai mare să scape de aceste condiţii îngrozitoare constatau că parcă şi natura le era potrivnică, deoarece curenţii puternici îi trimiteau înapoi pe insulă sau îi înecau în apele reci.

În anii 1930, Alcatraz devenise închisoare de maximă siguranţă, rezervată exclusiv celor mai duri infractori şi criminali. Erau păziţi de oameni înarmaţi cu mitraliere, dar cei mai mulţi îşi pierdeau viaţa ca urmare a condiţiilor de detenţie, nu prin împuşcare. Din nou, natura însăşi părea hotărâtă să-i lichideze pe cei închişi între zidurile închisorii. Fortul era înconjurat de o ceaţă groasă şi vâscoasă, vânturi reci suflau printre zidurile, de altfel, impenetrabile, astfel încât deţinuţii tremurau în permanenţă de frig şi se îmbolnăveau pe capete.

Deţinuţii mai trebuiau să îndure şi apăsarea psihică a izolării, accentuată şi de faptul că vedeau în depărtare luminile oraşului San Francisco şi auzeau zgomotele de pe vasele de agrement care treceau prin apropierea insulei. Duceau o viaţă dură şi brutală, marcată de frecvente izbucniri de violenţă, iar cei care supravieţuiau unei încercări de evadare erau executaţi imediat.

După 1969, închisoarea a fost desfiinţată

În 1969, fortul a fost dezafectat ca închisoare, după ce rămăsese gol timp de câţiva ani şi în momentul de faţă este proprietatea Zonei Naţionale de Agrement Poarta de Aur. În fiecare an, închisoarea atrage mii de vizitatori, fascinaţi de istoria brutală a vărsărilor de sânge, a spaimei şi a urii.

O prezenţă a răului în închisoarea Alcatraz

Oamenii se simt atraşi şi de poveştile despre întâmplările ciudate care se petrec în incinta zidurilor ei, multe dintre ele provenind chiar de la oficialităţile care frecventează fortul şi care par să sugereze o reverberaţie a răului. Se vorbeşte despre o senzaţie de spaimă apăsătoare, oamenii se simt supravegheaţi şi urmăriţi, se aud gemetele celor torturaţi, zgomote înfundate, inexplicabile şi uşile se închid şi se deschid în mod misterios şi pe neaşteptate.

Dintre toate zonele bântuite de fantome din cadrul fortului, se pare că Blocul Celular D este cel mai înfricoşător. Acesta fusese cândva spaţiul de detenţie solitară a închisorii rezervat celor mai înrăiţi criminali. Aici, deţinuţii erau obligaţi să stea goi şi izolaţi în întunericul cel mai deplin şi la o temperatură foarte scăzută câteva zile la rând. Şi, ca şi când aceasta nu ar fi fost suficient, se povestea că o fantomă bântuie prin zonă, încercând să-i sugrume pe nefericiţii deţinuţi.

Moartea inexplicabilă a unuia dintre oameni pare să confirme aceste relatări. Soarta nefericitului prizonier a lăsat perplexă întreaga lume medicală de la vremea respectivă, căci poziţia vânătăilor de pe trupul lui dovedeşte că n-ar fi putut să se stranguleze singur. Oare spiritul malefic al unui ticălos mort de mult să fi fost autorul acestei isprăvi? Indiferent cum ar fi stat lucrurile, mulţi dintre deţinuţii din Blocul Celular D gemeau fără încetare de spaimă şi, în cele din urmă, îşi pierdeau minţile.

Şi astăzi, mulţi dintre îngrijitorii Zonei de Agrement refuză să meargă în această parte a fortului, pentru că este nefiresc de frig şi locul inspiră groază celor care pun piciorul acolo.

Indiferent dacă americanii nativi aveau sau nu dreptate atunci când afirmau că insula este un portal pentru tărâmul celălalt, zona posedă fără îndoială o încărcătură considerabilă de energie negativă care insuflă respect tuturor vizitatorilor.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.