În lume există trei universuri: universul actual, universul din antimaterie şi universul tahionilor
Plecând de la ecuaţiile stabilite de A. Einstein pentru „teoria relativităţii”, fizicianul american G. Feinberg (de la Universitatea Columbia) a elaborat teoria „particulelor imaginare” care se pot deplasa cu viteze mai mari decât cea a luminii, denumite de el „tahioni”. Considerată de către Einstein ca o limită maximă la scară cosmică, viteza luminii ar fi – conform noii teorii – o limită maximă numai pentru fenomenele din lumea materiei dense; în lumea materiei „imaginare” a tahionilor, viteza luminii ar fi însă limita inferioară!
Dezvoltând ulterior această idee, fizicianul american R. Gott (de la Universitatea Princeton) a dedus că diferenţierea iniţială a particulelor elementare rezultate din răcirea energiei primordiale ar fi condus la formarea a trei universuri: „al nostru” – alcătuit din materia densă cunoscută; universul din antimaterie – formată dintr-o materie similară cu a noastră, dar ale cărei particule elementare au sarcini electrice inverse; universul tahionilor – al particulelor „imaginare”. Fiecare din acestea şi-ar avea legi fizice specifice, părţi ale unei fizici unitare universale.
Pentru universul nostru, fizicienii fac eforturi continui ca să descopere modul de unificare a celor patru forţe fundamentale (interacţiunea nucleară tare, interacţiunea slabă, electromagnetismul şi gravitaţia); eforturile pleacă de la evidenţa că fiecare forţă este o „parte” desprinsă din Forţa Unică declanşată în primul moment al formării Universului. Dar „Grand Unification Theory” este un vis care trenează, întrucât nu poate fi înfăptuit numai în baza cunoaşterilor încă atât de limitate ale ştiinţei contemporane. Fără cunoaşterea şi includerea forţelor fundamentale ale Spiritului, nu se va putea ajunge la „Marea Unificare” dorită.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Plecând de la ecuaţiile stabilite de A. Einstein pentru „teoria relativităţii”, fizicianul american G. Feinberg (de la Universitatea Columbia) a elaborat teoria „particulelor imaginare” care se pot deplasa cu viteze mai mari decât cea a luminii, denumite de el „tahioni”. Considerată de către Einstein ca o limită maximă la scară cosmică, viteza luminii ar fi – conform noii teorii – o limită maximă numai pentru fenomenele din lumea materiei dense; în lumea materiei „imaginare” a tahionilor, viteza luminii ar fi însă limita inferioară!
