Iadul din Biblie se află în mijlocul Soarelui… aşa credea un preot englez acum 3 secole


Pe site-ul archive.org se găsesc GRATUIT pentru download o mulţime de cărţi mai vechi sau mai noi, extrem de interesante. Aşa că, răsfoind această impresionantă bază de date de cărţi, am dat peste o carte rară şi interesantă în limba engleză, care se numeşte „O cercetare a naturii şi locului iadului”, scrisă de Tobias Swinden şi apărută în anul 1727.

Autorul cărţii, care a fost şi preot dar şi rector al unei universităţi englezeşti, vrea să ne convingă de faptul că iadul nu se află în centrul Pământului cum mulţi cred, ci tocmai în Soare! Şi pentru aceasta el aduce o serie de argumente, printre care aş aminti:

* În Biblie ni se spune de flăcările iadului; Soarele este un corp ceresc gazos în care se găsesc flăcări gigantice;

* Centrul Pământului are un diametru mult prea mic în care să încapă Satana şi armata sa de diavoli, aşa că iadul are nevoie de un loc mult mai mare, cum este cel al Soarelui;

* Swinden adoptă modelul heliocentric al lu Copernic, spunând că Soarele este centrul Universului. Cum în Biblie se vorbeşte de „jos, în iad şi sus, în Paradis”, aceasta înseamnă că Pământul trebuie să se afle între iad şi Paradis. Cum Paradisul şi iadul trebuie să fie situate în părţile extreme ale Cosmosului, şi cum Soarele se presupunea a fi în centrul lumii, aceasta înseamnă că locaţia iadului nu poate fi alta decât cea a Soarelui.

Tot Swinden ne explică faptul că omul a venerat Soarele încă din timpuri imemoriale, acesta fiind unul dintre primii idoli ai omului. Fenicienii îl venerau pe Moloh, „regele zeilor”, nimeni altul decât Soarele, aşa cum apare scris şi în Biblie: „După aceea regele a spurcat locurile de jertfă din valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu mai treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc lui Moloh” (4 Regi 23:10). Marele idol al moabiliţilor era Baal care, la fel, se referea la Soare. Tot Soarele era adorat de perşi, de asirieni şi de arabi. Macrobius, în opera sa „Saturnalia”, demonstrează faptul că toţi zeii mitologici Apollo, Marte, Mercur, Isis, Hercules, Adonis, Horus, Osiris, Nemesis, Pan, Saturn şi Jupiter…toţi, fără excepţie, nu reprezintă altceva decât Soarele. Aşadar, idolatria Soarelui a constituit o preocupare constantă pentru oamenii din vechime.

Aşadar, Swinden ajunge la concluzia că prin adorarea Soarelui, oamenii nu au făcut altceva decât să adore „casa Satanei”, locul în care Satana şi diavolii săi au ajuns, ca urmare a pedepsei lui Dumnezeu pentru trufia lor. Într-un articol mai demult de pe acest site (https://www.lovendal.ro/wp52/iadul-exista-si-se-afla-in-miezul-pamantului/) sugeram faptul că iadul s-ar afla de fapt în centrul Pământului. Swinden crede însă că el se află în Soare. Vă las pe voi să alegeţi varianta corectă…


Lasă un comentariu