Experienţa uluitoare a doi englezi cu un OZN gigantic-argintiu! Acolo, ei au dat peste două fiinţe ciudate…

9
6.236 vizualizari

ozn argintiuEra într-o seară caldă a anului 1909, când doi gentlemani (dl. Grahame şi dl. Bond) se plimbau prin suburbiile londoneze. Ei habar nu bănuiau că-i aşteptau o funestă întâlnire de gradul trei, chiar dacă acest concept va apărea abia peste câteva decenii.

Cei doi se îndreaptă agale spre pădurea apropiată care se întinde la oarecare distanţă dincolo de ultimele case ale oraşului. Ei se află doar la vreo sută de metri de primii copaci, când dl. Grahame îi spune prietenului său: „Să ne aşezăm un moment acolo, am o piatră în pantof.” Oamenii se aşază pe iarba uscată. Grahame nu ajunge să-şi scoată pietricica deranjantă, când deodată devine perceptibil un zbârnâit puternic. Ca un motor îndepărtat care merge neobişnuit de ritmic. Apoi le apare în faţa ochilor „obiectul”.

De forma unui fus uriaş din argint mat, ieşind cu un zbârnâit uşor din întunericul pădurii, pluteşte încet, aproape atingând pământul, spre cei doi care au rămas încremeniţi şi pe care în acelaşi timp îi orbeşte o lumină puternică din marele proiector de la bordul „aeronavei”.

Proiectorul este manevrat de unul dintre cei doi oameni din cabina comenzilor aflată în partea inferioară. Incidenţa schimbătoare a razei de lumină parcă ar vrea să-i pună pe cei doi în imposibilitatea de a-şi da seama mai exact de cele ce se întâmplă. Pe omul de la proiector, Grahame îl ia drept un american şi pe însoţitorul sau, care stă în picioare ceva mai în spate şi fumează o pipă în formă de dovleac, drept un neamţ. Aceste lucruri pot fi văzute pentru că jumătatea superioară a cabinei comenzilor nu este vitrificată, ci prevăzută de jur împrejur cu zăbrele metalice ondulate.

Grahame apreciază lungimea misteriosului aparat de zbor la 70-80 de metri. Acum, proiectorul frontal, care luminează, este aproape. Podeaua carlingii este aşa de aproape de sol încât atinge unele fire de iarbă mai înalte. Britanicii s-au ridicat în picioare şi privesc în sus la piloţi. „Yankeul” stă în faţa unui pupitru cu pârghii care amintesc de aparatele de dat cep la butoiul de bere de pe tejghelele unor „pubs“ londoneze, numai că ele sunt mai subţiri.

„Neamţul”, un om cu cască de pilot şi barbă, stă în picioare în faţa unei mese mari prinse de zăbrele. Pe masă se află o hartă pe care se văd discuri roşii, evident marcaje fixate cu ace. Ambii piloţi poartă costume dintr-o singură piesă, costume cărora astăzi li s-ar spune combinezoane de zbor.

Omul cu pipă întinde o mână printre zăbrele şi spune cu un accent necunoscut: „Scuzaţi, vă rog, Aveţi ceva tutun?” Grahame bagă mâna în buzunar şi-şi scoate punga cu tutun şi o oferă cu cuvintele: „Iată. Păstraţi-o.” Străinul face semn cu capul mulţumind şi se retrage. Apoi, pilotul acţionează una dintre pârghii, mişcare la care lumina se stinge, zbârnâitul devine ceva mai tare şi aeronava urcă vertical, câţiva metri, nu prea repede. Apoi o zbugheşte şuierând. În mai puţin de o secundă a dispărut.

Ştirea despre acest incident a apărut în “News” din 17 mai 1909 şi a fost preluată de “London Star”. Asemenea întâlniri sunt cunoscute de la sfârşitul secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX, în SUA, Anglia, Danemarca şi Franţa. Cine nu este familiarizat mai îndeaproape cu navigaţia aeriană poate să creadă că în ţările respective ar fi vorba despre activităţi ascunse ale unor organe guvernamentale sau despre inventatori respectiv despre zboruri secrete din alte state. Aţii spun însă că ar fi putut fi vorba de vizita unor extratereştru sau a unor intratereştri (civilizaţii avansate ce trăiesc în interiorul Pământului).