Meymand – o localitate arhaică din Iran, care şi-a păstrat casele vechi de peste 12.000 de ani! E posibil să existe chiar înainte de „potopul lui Noe”…

Amplasat în inima Iranului, extraordinarul sat Meymand ne îndeamnă să facem un pas înapoi în timp, deoarece dezvăluie cum arătau locuințele umane în urmă cu peste 12.000 de ani. Cu originile sale străvechi și istoria bogată, Meymand nu este doar un sat, ci o mărturie a spiritului de durată al așezării umane.

Situat în mijlocul munților accidentați și a peisajelor sterpe, Meymand este o mărturie vie a rezistenței și adaptabilității umane. Se crede că este una dintre cele mai vechi reședințe umane primare existente în lume, cu urme ale rădăcinilor sale antice datând de mii de ani. Acest sat captivant servește ca o fereastră către viețile strămoșilor noștri și oferă o privire asupra călătoriei remarcabile a civilizației umane.

Maymand este o zonă autonomă, semi-aridă, la capătul unei văi la extremitatea sudică a munților centrali ai Iranului. Sătenii sunt agro-pastoriști semi-nomazi. Își cresc animalele pe pășunile montane, trăind în așezări temporare primăvara și toamna. În timpul lunilor de iarnă, trăiesc mai jos în vale, în locuințe rupestre sculptate din roca moale ( kamar ), o formă neobișnuită de locuință într-un mediu uscat și deșert. Acest peisaj cultural este un exemplu de sistem care pare să fi fost mai răspândit în trecut și implică mișcarea oamenilor mai degrabă decât a animalelor.

Maymand se află situat în lanțul arid al munților centrali ai Iranului. Sătenii sunt păstori; pe parcursul anului, fermierii se mută cu animalele lor în așezări definite, în mod tradițional 4, și mai recent 3, care includ locuințe rupestre fortificate pentru lunile de iarnă. În 3 dintre aceste aşezări casele sunt temporare, în timp ce în a patra, casele sunt permanente.

Sar-e-Āghols sunt așezările de pe câmpurile sudice folosite de la sfârșitul iernii până la sfârșitul primăverii. Casele vin în două tipuri diferite. Markhaneh-urile sunt case circulare, semisubterane pentru a le adăposti de vânt, cu zid de piatră uscată și acoperiș din lemn și paie de ciulini sălbatici. Casele din Mashkdān sunt deasupra solului și construite cu ziduri de piatră uscată și un acoperiș conic din ramuri.

Casele Sar-e-Bāgh sunt situate în apropierea râurilor sezoniere și sunt folosite în timpul verii și la începutul toamnei. Când vremea este caldă, structurile sunt ușoare: pereții de piatră uscată susțin o structură de acoperiș din lemn vertical și orizontal acoperit cu paie de iarbă. Pe vreme nefavorabilă, casele mai substanțiale sunt construite cu pereți mai înalți de piatră și un acoperiș conic.

Casele de iarnă sunt săpate în stânca moale. Au fost identificate în jur de 400 de case, 123 de unități fiind intacte. Fiecare casă are între 1 și 7 camere, folosite în mod tradițional pentru locuit și depozitare.

În climatul excepțional de arid, în mod tradițional, fiecare picătură de apă trebuia colectată dintr-o varietate de surse, cum ar fi râuri, izvoare și bazine subterane și colectată în rezervoare, pentru a fi folosită pentru animale, livezi și mici parcele de legume. Comunitatea are o legătură puternică cu mediul natural, care este exprimată în practici sociale, ceremonii culturale și credințe religioase.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.