Astronomii nu exclud faptul că unele galaxii din Spaţiu ar putea fi constituite din antimaterie, coliziunile lor cu galaxii din materie pozitivă putând produce explozii extraordinare, ale căror fluxuri subite de energie inundă întregul Cosmos.
Fizicienii au şi intrat în competiţie pentru a reuşi să izoleze antimateria. În anul 1966, acest principiu al simetriei a fost pus totuşi sub semnul întrebării. Un grup de fizicieni de la Brookhaven, Long Island, coordonat de Dr. Paolo Franzini, Dr. Juliet Lee-Franzini (soţia), Dr. Charles Balty şi Dr. Lawrence Kirsch au analizat o jumătate de milion de fotografii ale coliziunilor atomice dintr-un rezervor cu hidrogen greu în stare lichidă. Când o particulă numită „mezon eta” s-a dezintegrat printr-un proces electromagnetic, cercetătorii au descoperit diferenţe neaşteptate între vitezele particulelor pozitive şi cele ale particulelor negative. Fundamentul matematic al fizicii moderne – bazat pe teoria relativităţii şi mecanica cuantică – a fost pus astfel în dubiu. Universul nostru pare a fi totuşi, în mod bizar, lipsit de simetrie.
În anul 1964, americanii au descoperit că observaţiile efectuate asupra mezonilor „K” păreau a indica direcţia în care se desfăşoară timpul. Dar Dr. F. R. Stannard – fizician la University College din Londra -sugera în revista Nature (august 1966) că Universul nostru ar putea fi echilibrat de un altul, guvernat de aceleaşi legi fizice, în care doar timpul ar fi inversat; în acest fel, întreaga Creaţie rămâne simetrică.
Această teorie postulează un univers inversat, izolat complet faţă de al nostru. Un om din universul respectiv ar putea trece direct prin corpul nostru, iar în Spaţiu ar putea exista „galaxii inversate”, acestea absorbind însă mai multă lumină decât ar emite. Locuitorii acestui univers ne-ar apărea ca trăind o dezvoltare inversă, devenind mereu mai tineri, astfel de fiinţe manifestându-se ca nişte călători ce ar veni din viitorul nostru.