Eu sunt proprietarul Lunii, Soarelui şi al planetei Marte! O mică istorie bizară a proprietarilor de planete şi stele…
În ianuarie 2012, un bărbat din Canada, pe nume Sylvio Langvein, s-a adresat unui tribunal, cerând nici mai mult nici mai puţin decât dreptul de proprietate asupra planetelor din sistemul nostru solar, patru sateliţi ai lui Jupiter, dar şi spaţiul interplanetar. Judecătorul Alain Michaud a respins această acţiune bizară, spunând că Langvein are antecedente în acţiunile sale paranoice, abuzând de sistemul juridic canadian. Cazul este bizar, dar nu fără precedent.
Marele Alexandru cel Mare n-a încercat niciodată să se facă proprietarul asupra stelelor şi planetelor
Se spune că Alexandru cel Mare, marele cuceritor al Antichităţii, ar fi plâns atunci când prietenul său, filozoful Anaxarchus, i-a spus că există nenumărate lumi în Univers. Alexandru cel Mare ar fi spus: „Nu crezi că sunt vrednic de milă, din moment ce din atâtea lumi care există, n-am cucerit niciuna?” Marele conducător antic era însă şi un om înţelept, întrucât, oricât de mari erau ambiţiile sale, niciodată n-a încercat să întocmească documente prin care să se declare ca fiind proprietarul stelelor de pe cer.
A primit Luna de la rege…drept cadou!
Unul din primele cazuri moderne privind pretenţiile la corpurile cereşti, îşi are originea din mijlocul anilor 1700, în timpul regelui prusac Frederic cel Mare. Regele a fost tratat de un mare vindecător, pe nume Jurgens Aul, care, în schimbul acestei vindecări miraculoase, a primit drept moştenire Luna. Moştenitorii lui Jurgens Aul au încercat în 1996 să revendice dreptul de proprietate asupra Lunii, dar cercetătorii de la Institutul Aerospaţial din Olanda au respins această cerere, pe motiv că regele prusac nu putea dona ceva ce nu-i aparţinea.
Tot Cosmosul îmi aparţine!
Într-o noapte din 1936, A. Dean Lindsay s-a uitat sus pe cer şi a spus: „Îmi aparţine!” În încercarea de a corecta această situaţie, Lindsay s-a dus către un birou notarial public din Pittsburgh, înregistrându-şi planetele şi alte corpuri cereşti sub numele de „Arhapelagul A.D. Lindsay”. Da, nu e o greşeală de tehnoredactare: omul şi-a înregistrat întreg Cosmosul sub numele de „arhapelag”. În înregistrarea de la notariat, Lindsay a omis trei corpuri cereşti: Pământul, Luna şi Saturnul. Pământul aparţinea locuitorilor săi, dar pentru Lună şi Saturn, bărbatul a întocmit documente de proprietate separate.
NASA afară de pe Marte, căci e proprietatea noastră!
După misiunea NASA din 1997, în care nava spaţială Pathfinder a aterizat pe Marte, trei bărbaţi din Yemen – Adam Ismail, Mustafa Khalil, şi Abdullah Al-Umari – au vrut să dea în judecată agenţia americană pentru…violare de domiciliu! Cei trei bărbaţi susţineau că au moştenit planeta Marte de la strămoşii lor, cu 3.000 de ani înainte, în conformitate cu vechile mitologii Sabaiane şi Himyaritice. Ei au cerut oprirea imediată a operaţiunilor de pe Marte…bineînţeles că cererea lor a fost respinsă ca fiind nefondată.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În ianuarie 2012, un bărbat din Canada, pe nume Sylvio Langvein, s-a adresat unui tribunal, cerând nici mai mult nici mai puţin decât dreptul de proprietate asupra planetelor din sistemul nostru solar, patru sateliţi ai lui Jupiter, dar şi spaţiul interplanetar. Judecătorul Alain Michaud a respins această acţiune bizară, spunând că Langvein are antecedente în acţiunile sale paranoice, abuzând de sistemul juridic canadian. Cazul este bizar, dar nu fără precedent.
