S-a calculat că vârsta Universului, de la Big Bang încoace, este de 13,8 miliarde de ani. În acest Univers închis există cam 150 de miliarde de galaxii. Galaxia noastră are între 100 şi 400 de miliarde de stele. Pământul s-a născut acum 4,5 miliarde de ani, puţin după Soare. Şi abia începând de acum 10.000 de ani putem vorbi de civilizaţie umană pe Pământ.
A fost, deci, nevoie de aproape cinci miliarde de ani ca să apărem noi. Numai că astronomii au descoperit stele mai bătrâne cu un miliard de ani decât Soarele. Universul nu a mers cu un dirijor ritmic, există şi foarte mult hazard la mijloc, care arată că pe alte planete, viaţa putea să apară cu mult înaintea celei de pe Pământ, chiar cu un miliard de ani mai devreme.
Aşadar, e posibil să existe mai multe civilizaţii extraterestre, mult mai avansate decât noi. Atunci, de ce tac aceste civilizaţii? Astronomii au afirmat că, şi dacă ar exista aceste civilizaţii, distanţele între planete sunt enorme, iar, conform lui Einstein, viteza luminii nu poate fi depăşită. Ar rezulta că o călătorie de la ei până la noi nu ar putea fi efectuată în timpul unei vieţi. Dacă cea mai apropiată civilizaţie e la o mie de ani lumină, nu poţi construi o rachetă care să meargă cu o asemenea viteză. Iar dacă ai construi-o, tot ar dura o mie de ani în timp pământesc.
Ipoteza aceasta poate fi însă combătută. O civilizaţie extraterestră se naşte în galaxia noastră o dată la câteva milioane de ani. Deci, nu distanţele în spaţiu ne împiedică să luăm contact, ci cele în timp. Cei care ne-au luat-o înainte cu multe milioane de ani, fără îndoială că au descoperit deja o altă fizică, în care au depăşit viteza luminii şi au întocmit deja o hartă amănunţită a întregii galaxii. Poate că, mai mult decât atât, au descoperit stări noi de agregare ale materiei, pe care simţurile şi fizica noastră nu le cunosc, cu care se pot muta din realitatea eterică în cea materială şi invers, oricând. Deci, ar putea oricând să ne contacteze.
Dar dacă civilizaţia cealaltă e cu un miliard de ani mai bătrână, problema e că nu mai avem ce să ne comunicăm. Strămoşul nostru, acum un miliard de ani, era cu multă bunăvoinţă un viermişor, în timp ce ei erau deja la nivelul nostru. O astfel de civilizaţie s-a transformat într-o hipercivilizaţie pe care nu ne-o mai putem imagina şi care se comportă faţă de noi cum ne-am comporta noi faţă de un muşuroi de furnici.