De ce nu ne contactează extratereştrii avansaţi? Ei se pot deja muta din materie în realitatea eterică…

S-a calculat că vârs­ta Universului, de la Big Bang în­coa­ce, este de 13,8 miliarde de ani. În acest Univers închis există cam 150 de miliarde de galaxii. Ga­laxia noastră are între 100 şi 400 de miliarde de stele. Pământul s-a născut acum 4,5 miliarde de ani, puţin după Soare. Şi abia în­cepând de acum 10.000 de ani putem vorbi de civilizaţie umană pe Pământ.

A fost, deci, nevoie de aproape cinci miliarde de ani ca să apărem noi. Numai că astronomii au descoperit stele mai bătrâne cu un miliard de ani decât Soarele. Universul nu a mers cu un dirijor ritmic, există şi foarte mult hazard la mijloc, care arată că pe alte pla­nete, viaţa putea să apară cu mult înaintea celei de pe Pământ, chiar cu un miliard de ani mai devreme.

Aşadar, e posibil să existe mai multe civilizaţii extraterestre, mult mai avansate decât noi. Atunci, de ce tac aceste civilizaţii? Astronomii au afirmat că, şi dacă ar exista aceste civilizaţii, distanţele între planete sunt enorme, iar, conform lui Einstein, viteza luminii nu poate fi depăşită. Ar rezulta că o călătorie de la ei până la noi nu ar putea fi efectuată în timpul unei vieţi. Dacă cea mai apropiată civilizaţie e la o mie de ani lumină, nu poţi construi o rachetă care să meargă cu o asemenea viteză. Iar dacă ai construi-o, tot ar dura o mie de ani în timp pământesc.

Ipoteza aceasta poate fi însă combătută. O civilizaţie extraterestră se naşte în galaxia noastră o dată la câteva milioane de ani. Deci, nu distanţele în spaţiu ne împiedică să lu­ăm contact, ci cele în timp. Cei care ne-au luat-o îna­inte cu multe milioane de ani, fără îndoială că au descoperit deja o altă fizică, în care au depăşit viteza lu­minii şi au întocmit deja o hartă amănunţită a între­gii galaxii. Poate că, mai mult decât atât, au desco­pe­rit stări noi de agregare ale materiei, pe care simţurile şi fizica noastră nu le cunosc, cu care se pot muta din realitatea eterică în cea materială şi invers, oricând. Deci, ar putea oricând să ne contacteze.

Dar dacă civi­lizaţia cealaltă e cu un miliard de ani mai bătrână, pro­blema e că nu mai avem ce să ne comunicăm. Stră­moşul nostru, acum un miliard de ani, era cu multă bunăvoinţă un viermişor, în timp ce ei erau deja la nivelul nostru. O astfel de civilizaţie s-a trans­for­mat într-o hipercivilizaţie pe care nu ne-o mai putem imagina şi care se comportă faţă de noi cum ne-am com­porta noi faţă de un muşuroi de furnici.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.