De ce alchimiştii nu şi-au putut împlini niciodată visul transformării metalelor în aur?
La începuturile fizicii moderne, oamenii de ştiinţă, intrigaţi de faptul că masele atomilor au valori ce reprezintă, practic, numere întregi, s-au întrebat: nu cumva nucleele atomice au în componenţa lor unul sau mai mulţi constituenţi comuni? Răspunsul nu era uşor de dat, mai ales că pentru a-l afla nu se întrezărea decât o singură cale: spargerea unui atom. De fapt, natura, prin radioactivitate, nu face altceva decât „sparge” atomii anumitor elemente şi oferă spectacolul transformării unui element în altul.
Dar acest fenomen, de dezintegrare spontană, nu poate fi controlat în niciun fel. Nici reacţiile chimice, nici descărcările electrice, nici temperatura nu pot să încetinească sau să accelereze desfăşurarea fenomenului la nivelul nucleului, aceşti agenţi operând doar la nivelul electronilor orbitali.
Acum pot fi explicate uşor eşecurile alchimiştilor, în tentativele lor de a transforma metalele obişnuite în aur. Operaţia, care s-ar traduce prin modificarea nucleului, nu putea fi nicidecum realizată prin reacţii chimice sau modificări de temperatură, care acţionau doar asupra electronilor orbitali ai atomilor.
Deşi se consideră că alchimiştii alergau după o himeră, unii cercetători ai acestei perioade au ajuns la concluzia că nu toţi alchimiştii ar fi mers pe acelaşi drum. Unii ar fi folosit în experienţele lor substanţe radioactive ca agenţi de lucru, ipoteză bazată pe faptul că documentele vremii vorbesc despre „răni grave” care îi afectau pe alchimişti, producându-le moartea. Potrivit epocii, îmbâcsită de misticism, îmbolnăvirea „păcătoşilor” era de origine „divină”, ca pedeapsă că încercau să schimbe natura. Nu se ştie la ce rezultate au ajuns aceşti alchimişti bănuiţi de experienţe cu substanţe radioactive, dar acum se poate preciza ce efecte ar fi putut produce elementele radioactive la nivelul nucleelor atomice.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
La începuturile fizicii moderne, oamenii de ştiinţă, intrigaţi de faptul că masele atomilor au valori ce reprezintă, practic, numere întregi, s-au întrebat: nu cumva nucleele atomice au în componenţa lor unul sau mai mulţi constituenţi comuni? Răspunsul nu era uşor de dat, mai ales că pentru a-l afla nu se întrezărea decât o singură cale: spargerea unui atom. De fapt, natura, prin radioactivitate, nu face altceva decât „sparge” atomii anumitor elemente şi oferă spectacolul transformării unui element în altul.
