Două numere periculoase din Univers ar face ca fizica să devină neputincioasă pentru explicarea fenomenelor misterioase din jurul nostru! Şi totul e legat de câmpul Higgs şi de energia întunecată…
Un curent controversat a apărut în cadrul comunității fizicienilor. E vorba de ideea că noi atingem limita absolută a ceea ce putem înţelege prin ştiinţă lumea din jurul nostru. „Următorii câțiva ani poate că ne vor spune dacă noi vom fi capabili să ne creştem capacitatea de înţelegere asupra naturii sau dacă poate, pentru prima dată în istoria științei, ne-am putea confrunta cu întrebări la care nu putem răspunde”, a declarat Harry Cliff, specialist în fizica particulelor la Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), în timpul unei conferinţe ce a avut loc recent în Geneva, Elveția.
La fel de înfricoșător este motivul pentru care această limită a înţelegerii se apropie, mai spune Cliff: „Pentru că legile fizicii ar interzice”. La baza argumentului lui Cliff sunt ceea ce el numește „cele mai periculoase două numere din Univers”. Aceste numere sunt responsabile pentru materia, structura și viața la care suntem martori peste tot în Cosmos. Iar dacă aceste două numere ar fi fost ușor diferite, spune Cliff, Universul ar fi fost un spațiu gol, lipsit de viață.
Primul număr periculos:puterea câmpului Higgs. Primul număr periculos din lista lui Cliff este o valoare care reprezintă puterea a ceea ce fizicienii numesc „câmpul Higgs”, un câmp de energie invizibilă, întâlnit în Cosmos, şi care nu se comportă în întregime ca celelalte câmpuri magnetice. Întrucât particulele „înoată” prin câmpul Higgs, ele câştigă masă, pentru a deveni în cele din urmă de protoni, neutroni și electroni, cuprinzând toţi atomii din care este alcătuită toată materia. Fără acest câmp, noi n-am mai fi aici. Știm cu certitudine că acest câmp Higgs există, datorită unei descoperiri revoluţionare din 2012, atunci când fizicienii de la CERN au detectat o nouă particulă elementară, bosonul Higgs. Conform teoriei, nu putem avea un boson Higgs fără un câmp Higgs. Dar, este ceva misterios în legătură cu acest câmp Higgs, ceva care-i macină pe fizicieni.
Conform teoriei relativităţii generale a lui Einstein și conform teoriei mecanicii cuantice – cele două teorii din fizică care fac să înţelegem Cosmosul la scări incredibil de largi și extrem de mici – câmpul Higgs ar trebui să efectueze una din cele două sarcini. Fie ar fi oprit, deci nu ar mai da masă particulelor şi ar avea valoarea 0 (zero), fie ar fi pornit, și, din punct de vedere teoretic ar avea „o valoare absolut enormă”. Dar, niciunul din cele două scenarii nu pot fi observate de fizicieni. „În realitate, câmpul Higgs e doar puţin deschis”, spune Cliff. „Nu e zero, este de zece mii de trilioane de ori mai slab decât dacă ar fi complet funcţional – e ca şi cum ar fi puţin înaintea poziţiei „oprit” la un comutator de lumină. Și această valoare este crucială. Dacă ar fi fost un pic diferită, atunci nu ar mai fi existat nicio structură fizică în Univers”.
De ce puterea câmpului Higgs este atât de slabă depăşeşte înțelegerea actuală. Fizicienii speră să găsească un răspuns la această problemă prin detectarea de noi particule la acceleratorul de la Geneva.
Al doilea număr periculos: puterea energiei întunecate. Al doilea număr periculos al lui Cliff a fost considerat de fizicienii drept „cea mai proastă predicţie teoretică din istoria fizicii.” Acest număr are de-a face cu un fenomen extrem de complex, denumit energia întunecată, o forţă care este responsabilă pentru extinderea accelerată a Universului nostru, şi care a fost măsurată pentru prima dată în 1998. Cliff admite: „Încă nu știm ce este energia întunecată; cea mai bună idee e aceea că ea este energia spațiului gol în sine, energia vidului”. Dacă acest lucru este adevărat, atunci ar trebui să însumăm toată energia spațiului gol pentru a obține o valoare ce reprezintă puterea energiei întunecate.
Și, deși fizicienii au făcut deja acest lucru, există o problemă uriașă în răspunsul lor: „Energia întunecată ar trebui să fie de 10.120 de ori mai puternică decât valoarea pe care o observăm în astronomie”, a spus Cliff. „Acesta e un număr uluitor de mare, fiind mai mare decât orice număr din astronomie (…) este de o mie de trilioane de trilioane de trilioane de ori mai mare decât numărul de atomi din Univers”.
Pe de-o parte, avem noroc că energia întunecată este mai mică decât prezic fizicienii. Dacă ar respecta modelele noastre teoretice, atunci puterea energiei întunecate ar fi atât de mare, încât ar distruge literalmente Universul nostru. Forţele fundamentale care leagă atomii împreună ar fi lipsite de putere și nimic nu s-ar fi putut forma vreodată: galaxiile, stelele, planetele și viața așa cum o știm, nu ar mai exista.
Pe de altă parte, este extrem de frustrant că nu putem folosi teoriile noastre actuale ale Universului pentru a dezvolta o mai bună măsurare a energiei întunecate care să fie de acord cu observațiile existente. Chiar mai bine decât a ne îmbunătăţi teoriile ar fi găsirea unui mod în care putem înțelege ceea ce este energia întunecată și câmpul Higgs.
Cliff a sugerat o posibilă cale de a obţine răspunsuri, dar s-ar putea să n-o putem dovedi niciodată. Dacă am putea confirma cumva că Universul nostru este doar unul dintr-o multitudine de mii de miliarde de universuri, apoi am putea înţelege deodată reglajele fine din aceste două numere periculoase, pentru că în alte universuri energia întunecată este atât de puternică încât ea ar distruge acele universuri, sau câmpul Higgs este atât de slab, încât nici atomii nu s-ar putea forma. Pentru a demonstra acest lucru, fizicienii trebuie să descopere noi particule care ar susține teoriile ca teoria corzilor, care prezice existența mai multor universuri.
Acum există doar un singur loc din lume unde s-ar putea descoperi aceste particule noi: Acceleratorul de particule de la Geneva. Și fizicienii au doar 2-3 ani la dispoziţie înainte ca acesta să fie închis pentru modernizare. Iar dacă nu am găsit nimic până atunci, atunci aceasta ar putea fi semnalul pentru începutul sfârșitului. „Am putea intra într-o nouă eră a fizicii. O eră în care există caracteristici bizare în Univers, pe care nu le putem explica. O eră în care avem informaţii că trăim într-un multivers, pe care nu-l putem cerceta”, încheie Cliff.
P.S. Părerea mea e că fizicienii trebuie să admită până la urmă că acest Univers nu se putea „auto-reglementa” de unul singur şi că valorile mai mici ale câmpului Higgs şi ale energiei întunecate, „exact cât trebuie” pentru ca viaţa în acest Univers să existe, demonstrează că există o „Super Inteligenţă” (Dumnezeu cum spun religiile) care a reglat la milimetru aceste valori. Să tot spui tot timpul că totul în acest Univers e la voia întâmplării, e penibil…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Un curent controversat a apărut în cadrul comunității fizicienilor. E vorba de ideea că noi atingem limita absolută a ceea ce putem înţelege prin ştiinţă lumea din jurul nostru. „Următorii câțiva ani poate că ne vor spune dacă noi vom fi capabili să ne creştem capacitatea de înţelegere asupra naturii sau dacă poate, pentru prima dată în istoria științei, ne-am putea confrunta cu întrebări la care nu putem răspunde”, a declarat Harry Cliff, specialist în fizica particulelor la Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), în timpul unei conferinţe ce a avut loc recent în Geneva, Elveția.
