Cum un copil, care încă nu s-a născut, i-a dictat mamei sale însărcinate să nu ia nişte pastile periculoase

  • 4
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

În 1961, o doamnă pe nume Joyce Donoghue a primit o reţetă cu nişte sedative noi pentru băieţelul ei de 3 ani. Medicul de familie o asigurase că pilulele, recent apărute pe piaţă, nu erau periculoase. Medicamentul nu i-a folosit băiatului, aşa că a rămas undeva în sertarul unui dulap. Câteva luni mai târziu, însărcinată fiind, femeia a căutat în dulap în timpul unei nopţi fără somn. A văzut sedativele şi a decis că, dacă ele nu prezentaseră nici un pericol pentru fiul ei, trebuiau să fie bune şi pentru ea. Iată cum relatează ea ce s-a întâmplat apoi:

“Mi-am umplut un pahar cu apă, şi eram gata să înghit două tablete când o voce – din interior – a rostit cât se poate de calm: „N-au fost prescrise pentru tine, deci nu le lua”. Era o voce plină de autoritate. Am aruncat medicamentul şi mi-am făcut o băutură fierbinte”.

Trei luni mai târziu, s-a răspândit vestea despre thalidomidă şi despre cum ingerarea ei provocase naşterea unor copii fără mâini şi fără picioare. Cutiuţa din dulapul femeii conţinea una dintre variantele comerciale ale thalidomidei. Copilul pe care l-a născut atunci a devenit ulterior pictor. Aşa cum spunea mama lui: Aş fi putut să-i distrug viitorul şi să-l condamn la o existenţă fără mâini.

Cum a fost posibil ca această voce – chiar şi dacă am considera-o o proiecţie a subconştientului ei – să ştie ceva despre care nici măcar oamenii de ştiinţă nu ştiau încă?


  • 4
  •  
  •  
  •  
    4
    Shares

Lasă un comentariu