Pe măsură ce continuăm să cercetăm adâncurile propriului nostru creier, realizăm din ce în ce mai mult că inteligența nu este o situație unică. Caracatițele, de exemplu, sunt animale foarte inteligente care nu au un creier care să semene cu al nostru. În schimb, au ceea ce se numește „inteligență distribuită”, care permite fiecărui tentacul să gândească literalmente independent.
Dar devine și mai ciudat că inteligenţa apare şi în afara regnului animal. Potrivit unui nou studiu, publicat în revista „Fungal Ecology”, regnul Fungi (ciupercile) pot avea propria lor inteligență, făcându-le capabile să recunoască formele de bază și să ia decizii în rețelele pe care le construiesc. „Ați fi surprins de cât de capabile sunt ciupercile”, a spus Yu Fukasawa, autorul principal al studiului, într-un comunicat de presă. „Au amintiri, învață și pot lua decizii. Sincer, diferențele în modul în care rezolvă problemele în comparație cu oamenii sunt uimitoare”.
Când biologii vorbesc despre Fungi, ei nu se referă doar la ciuperci. Cea mai mare parte a unei ciuperci este situată sub pământ sub forma unui sistem asemănător rădăcinii, cunoscut sub numele de miceliu. Rețelele de miceliu, alcătuite din fire subțiri, numite hife, pot fi extraordinar de vaste – de fapt, cel mai mare organism de pe Pământ este o ciupercă cunoscută colocvial sub numele de ciuperca Humongous. Ea are reședința în Pădurea Națională Malheur din Oregon, rețeaua sa miceliană acoperind aproape 6 kmp.
Pe lângă faptul că sunt mari, rețelele miceliale sunt cunoscute că sunt capabile să comunice informații de-a lungul rețelelor lor, așa cum fac neuronii într-un creier uman. Oamenii de ştiinţă au pus câteva surse de hrană din lemn pentru ciuperca lor (Phanerochaete velutina) în două aranjamente diferite – un cerc și o cruce – pentru a vedea cum își vor forma miceliul. Fiecare bloc a fost pre-colonizat cu ciuperca respectivă. Teoretic, dacă aceste ciuperci ar crește ca o plantă, ele ar crește într-un cerc în jurul fiecăruia dintre blocuri, nefiind deloc influențate de pozițiile celorlalte blocuri din experiment – ar continua să ajungă dintr-un punct central. Dar nu asta s-a întâmplat. În schimb, miceliul a ales eficiența; rețeaua miceliană nu a văzut niciun beneficiu în a se supraextinde într-o zonă deja bine populată.
Din aceste date, cercetătorii au ajuns la concluzia că rețeaua micelială a fost capabilă să comunice cu alte părți ale ei înșiși, la fel ca o rețea neuronală dintr-un creier, luând decizii pe baza acelei informații. Ea a crescut strategic pentru a nu risipi resurse și a comunicat cu alte părți ale rețelei.
Autorii acestei lucrări speră că descoperirile lor ne vor oferi un punct de plecare pentru o mai bună înțelegere a acestor organisme remarcabile și o mai bună înțelegere a inteligenței, în general.
Sursa: studiul ştiinţific „Spatial resource arrangement influences both network structures and activity of fungal mycelia: A form of pattern recognition?” /sciencedirect.com