Acum să ne imaginăm următorul scenariu: să presupunem că în lume ar avea loc o apocalipsă în care toţi oamenii ar muri. Dacă ar supravieţui specii precum calmarii și caracatițele, şi acestea, ajutate de ADN-ul lor „extraterestru” ar continua să evolueze, n-ar putea ca specia cefalopodelor să preia lumea, în locul oamenilor?
Dacă şi-ar dezvolta mult inteligenţa, caracatițele ar putea fi mult mai potrivite ca şi cuceritori ai Pământului, deoarece ar putea trăi aproape oriunde. Ele au abilități similare cu ceea ce am numi „superputeri”: se pot camufla, își pot regenera membrele pierdute, îşi pot schimba textura pielii și multe altele. Dacă ar evolua atât de mult, caracatiţele ar fi mai bine adaptate la călătoriile spațiale, ele putându-se potrivi în spațiile mai mici din navele spaţiale.
Un fapt puțin cunoscut referitor la caracatiţe este dat de faptul că ele aparțin unei categorii de animale numită Mollusca, care este în mare parte alcătuită din melci. Da, caracatițele sunt ca niște melci care şi-au pierdut cochiliile și au crescut, având un creier destul de mare. Cel mai tare lucru la caracatiţe este inteligența lor, care a evoluat complet independent de a noastră.
Astfel, în diverse teste la care au fost supuse, s-a observat că aceste caracatiţe folosesc instrumente pentru rezolvarea problemelor (ca şi noi) și pot deschide containere pentru copii. Chiar recent, cercetările au descoperit că o sepie (un alt cefalopod, veri cu aceste caracatițe) a trecut un test de inteligență conceput pentru copiii mici, arătând că posedă un control de sine avansat (vedeţi articolul Un cefalopod a reuşit să treacă cu succes un test cognitiv dezvoltat pentru copiii de 3-5 ani! Şi animalele marine pot fi inteligente…).
Fără îndoială, oamenii au multe de învățat despre ce sunt capabile aceste creaturi misterioase. Dar, ar putea ca într-o zi din viitorul îndepărtat caracatițele să conducă lumea?
Să ne gândim mai întâi la sistemul lor nervos. La fel ca noi, caracatița are creierul mare în comparație cu dimensiunea corpului, cel mai mare dintre toate nevertebratele și de dimensiuni comparabile cu multe vertebrate, cum ar fi broaștele. Cu toate acestea, este greu de comparat dimensiunea creierului între animalele marine și animalele terestre, deoarece legile fizicii diferă în ceea ce privește apa și aerul. Animalele sunt lipsite de greutate în apă, dar forma și dimensiunea corpului este limitată de gravitație.
Un creier de caracatiță este format din aproximativ 500 de milioane de celule cerebrale (neuroni). Au de șapte ori mai mulţi neuroni decât un șoarece, dar, pe de altă parte nu trebuie uitat că oamenii au 86 de miliarde de celule cerebrale.
Testarea inteligenței caracatiței poate fi o problemă, deoarece aceste animalele îi uimesc frecvent pe oamenii de știință. De exemplu, cercetătorii greu pot pune o caracatiță pentru a rezolva un labirint, deoarece deseori aceasta „fentează” obstacolele și se târăște unde doreşte ea pentru a-și lua mâncarea. Însă, nu de puţine ori, caracatiţele au scăpat din acvarii, târăndu-se în jurul laboratorului.
Spre deosebire de oameni, caracatițele nu trăiesc foarte mult timp. Caracatița gigantică din Pacific ar putea trăi până la cinci ani, dar cele mai multe doar un an sau mai puțin (șase luni). Caracatiţele ies din ouă complet formate și gata de plecare; nu-și văd niciodată părinții și trebuie să învețe totul singure.
Totuşi, comparativ cu alte specii, caracatițele evoluează foarte lent. Sunt aproximativ 300 de specii diferite de caracatiță, care există de cel puțin 300 de milioane de ani. În acest timp uriaş de evoluţie, prea mult la ele nu s-a schimbat. Oamenii moderni, prin comparație, există de doar de 200.000 de ani și, în acel timp, au preluat planeta.
Evoluția are loc atunci când codul ADN-ului este modificat treptat în pași mici pe o perioadă mare de timp. Dar caracatița are o metodă unică de editare activă a moleculelor lor de ARN. ARN sunt mesaje trimise de la ADN, care le spune genelor ce să facă și când.
Abilitatea de a edita ARN înseamnă că se pot adapta rapid la noi probleme, ocolind necesitatea unor schimbări pe termen lung în ADN – procesul evolutiv standard pe care îl urmează majoritatea ființelor vii. Oamenii de știință consideră că această abordare care încalcă regulile poate fi un motiv pentru care caracatițele evoluează atât de încet.
Totuşi, este greu să ne imaginăm o caracatiță care ar evolua pe uscat. Caracatița nu are părți dure; deşi ele se pot deplasa pe uscat, fără oase care să le țină împotriva gravitației, ar fi un adevărat chin.
În concluzie, caracatițele sunt animale foarte inteligente și una dintre cele mai inteligente creaturi din ocean. Dar durata lor scurtă de viață și vulnerabilitățile pe uscat sunt handicapuri serioase atunci când vine vorba de preluarea conducerii planetei…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
