Conspiraţia cărţilor interzise: de ce se ard şi se distrug unele cărţi deja publicate?
Pare fantastic să-ţi imaginezi că există o „sfântă alianţă” împotriva cunoaşterii, pentru a face să dispară unele secrete care au fost deja publicate. Totuşi, ipoteza asta nu este doar o conspiraţie în mintea unora.
Tema cărţii interzise, care ar fi fost distrusă sistematic pe tot parcursul istoriei, a inspirat, desigur, pe mulţi romancieri, cum ar fi H.P. Lovecraft sau Edgar Wallace. Totuşi, asta nu-i doar o temă literară. Distrugerea aceasta sistematică există într-aşa o măsură încât te poţi întreba dacă nu există o conspiraţie permanentă ce tinde să împiedice cunoaşterea umană de a se dezvolta prea rapid.
Iată doar trei exemple de cărţi publicate şi distruse, ca să vă daţi seama că nimic nu e întâmplător. În 1885, scriitorul Saint-Yves d’Alveydre primeşte ordinul, sub ameninţarea cu moartea, de a-şi distruge ultima lucrare: „Misiune din India în Europa” şi „Misiune din Europa în Asia. Problema Mahatmelor şi soluţionarea ei”. Saint-Yves d’Alveydre se supune ordinului. Totuşi, un exemplar scăpă de la distrugere şi, pornind de la acest unicat, editorul Dorbon cel bătrân o reimprimă, cu tiraj foarte limitat, în 1909. Or, în 1940, de cum au ajuns în Franţa şi la Paris, germanii au distrus toate exemplarele pe care le-au găsit din această ediţie. E îndoielnic să mai fi rămas vreunul. De ce? Care era interesul naziştilor în a distruge această carte? Ce cunoştinţe interzise nu trebuiau aduse la cunoştiinţa publicului?
În 1897, moştenitorii scriitorului Stanislas de Guaita primiră ordinul, sub ameninţarea cu moartea, de a distruge patru manuscrise inedite ale autorului despre magia neagră, precum şi arhiva acestuia. Ordinul a fost executat, n-a mai rămas nimic din manuscrisele acelea.
În 1933, naziştii dau foc, în Germania, tuturor exemplarelor din cartea referitoare la „Rose-Croix, Die Rosenkreuzer, Zur Geschichte einer Reformation”. O ediţie a acestei cărţi reapare în 1970, dar nimic nu dovedeşte c-ar fi conformă cu originalul.
Toate aceste lucruri să fie doar incidente separate sau o conspiraţie universală împotriva cunoaşterii?
Pare fantastic să-ţi imaginezi că există o „sfântă alianţă” împotriva cunoaşterii, pentru a face să dispară unele secrete care au fost deja publicate. Totuşi, ipoteza asta nu este doar o conspiraţie în mintea unora.
