Un documentar ştiinţific excepţional – „Principiul” – demonstrează faptul că Pământul ocupă un loc central în imensitatea Universului! Cercetătorii sunt sideraţi…

În 2013 a apărut un documentar foarte interesant – „The Principle (Principiul)” – care a început să zguduie ceea ce cunoaşte ştiinţa oficială despre Pământ şi Univers. Mai mulţi eminenţi cercetători au fost intervievaţi pentru acest documentar: Lawrence Krauss, Michio Kaku, Max Tegmark, Julian Barbour şi George Ellis.

„Principiul” este un film fascinant despre semnătura energetică observată prin satelit, atunci când Universul a apărut în existență: radiația cosmică de fond. Astronomii, fizicienii, cosmologii văd această radiație ca o amprentă a ceea ce ei numesc „Big Bang”. Ea reprezintă baza pentru ceea ce se agaţă ştiinţa oficială în ziua de azi: faptul că Universul a apărut întâmplător, că viaţa inteligentă de pe Pământ nu este un fenomen unic, că omenirea nu este specială și, prin urmare, existența este pur și simplu un fenomen aleator în care universurile apar în mod arbitrar.

Vedeţi în imaginea de mai jos cam cum se vede radiaţia cosmică de fond:

Toate acestea se bazează pe principiul copernican, conform căruia Soarele, stelele și planetele nu se rotesc în jurul Pământului, ci Pământul și planetele se rotesc în jurul Soarelui. Și, după observații suplimentare, stelele se rotesc în jurul unei alte mase. Sistemul nostru solar se roteşte în jurul unei mase mai mari (galaxia Calea Lactee), care, la rândul ei, se rotește în jurul unei mase şi mai mari (o gaură neagră) și așa mai departe.

Ceea ce demonstrează acest film este însă o anomalie care a fost confirmată de trei misiuni spaţiale pe care știința oficială le-a poreclit – „Axele răului”.

Radiația cosmică de fond, a Big Bang-ului, a arătat în mod constant că Pământul și radiațiile Big-Bang-ului care stau la originea apariţiei Universului au aceleași orbite ecliptice. Și nu numai atât: ele împărtășesc aceleași echinocții (de primăvară-toamnă) şi solstiţii (de vară-iarnă).

Ceea ce este și mai surprinzător este reprezentarea bipolară a acestei radiații de Big Bang, confirmată de cel de-al treilea satelit care a trimis rezultatele pe Pământ în 2013, şi în care se observă că are forma simbolului chinezesc Yin-Yang (vedeţi imaginea de mai jos). Albastru este partea mai rece a Universului, iar roşu este partea mai caldă a Universului.

Trebuie însă să ţinem cont de faptul că simbolul chinezesc yin-yang îşi are originea în observaţiile privind mişcările Soarelui, ale planetelor şi ale Soarelui, în jurul planetei noastre:

Ţinând cont de toate aceste lucruri – faptul că radiaţia Big Bang-ului Universului e corelată cu mişcările şi poziţia Pământului, se pune întrebarea dacă nu cumva Pământul are un loc mai special în acest Univers, şi nu e doar o planetă uitată la periferia Cosmosului…