De multe ori noi credem că civilizaţia actuală, din zilele noastre, este una foarte avansată din multe puncte de vedere (medical, ştiinţific, tehnologic etc.) şi, de aceea, ne uităm cu multă compătimire în istorie, la oamenii care au trecut în Evul Mediu şi Antichitate şi ne întrebăm uimiţi: „Cum naiba au putut supravieţui ei, fiind atât de înapoiaţi?” Ei bine, asta arată cât suntem de egocentrişti în momentul actual şi uităm, de multe ori, că unele lucruri erau chiar mai avansate în trecut decât acum. Ca, de exemplu, în cazul cimentului (folosit pentru betoane), un element esenţial în construcţii.
Ei bine, oamenii de ştiinţă au studiat compozitia cimentului roman, care a fost scufundat sub Marea Mediterană, în ultimii 2.000 de ani, şi au descoperit stupefiaţi că acesta era superior cimentului din zilele noastre în ceea ce privește durabilitatea, în plus fiind şi mai puțin dăunător mediului înconjurător.
Romanii făceau ciment amestecând varul cu rocile vulcanice. Pentru structurile subacvatice, combinația de var cu cenușă vulcanică, împreună cu apa mării, a declanșat instantaneu o reacție chimică în care piatra de var a încorporat moleculele în structura sa și a reacționat cu cenușa vulcanică, cimentând întregul amestec. Analiza cimentului roman a constatat că acesta este un compus semnificativ diferit de cimentul modern, fiind un liant extrem de stabil.
În plus, cimentul antic conține structura cristalină ideală a tobermoritei, care are o rezistență şi o durabilitate mai mare decât echivalentul modern. Totodată, studiile microscopice au identificat alte minerale din cimentul antic care prezintă un potențial de aplicare pentru betoanele de înaltă performanță, inclusiv în incapsularea deșeurilor periculoase.
„În secolul al 20-lea, structurile de beton au fost proiectate să dureze 50 de ani”, a declarat omul de știință Paulo Monteiro. „Cu toate acestea, structurile portuare romane au supraviețuit 2000 de ani atacului chimic și valurilor mării.”
Erau „proşti” oamenii în antichitate, nu-i aşa? Bine că suntem noi acum tare „deştepţi”…