Conform Agenţiei Naţionale a SUA privind Oceanele şi Atmosfera (National Oceanic and Atmospheric Administration) mai puţin de 5% din suprafaţa totală a oceanelor a fost explorată, ceea ce înseamnă că 95% din apele oceanelor au rămas necunoscute ochiului uman.
O persoană care şi-a dedicat întreaga viaţa descoperirii misterelor oceanelor este fotograful japonez Yoji Ookata, care şi-a petrecut ultimii 50 de ani în exploatarea apelor de lângă coasta Japoniei. În timp ce efectua o scufundare în apele din sudul ţării, japonezul a observat ceva ce n-a mai întâlnit înainte: o formă geometrică perfectă aflată pe fundul mării la 25 de metri adâncime, şi având un diametru de 2 metri.
Dl. Ookata s-a întors apoi cu mai mulţi colegi de-ai săi şi cu o echipă de televiziune, pentru a filma şi a elucida misterul cercului submarin, care semăna foarte bine cu celebrele cercuri din lanurile cu cereale.
Şi iată ce-au aflat: folosind camere de luat vederi subacvatice, s-a descoperit că „artistul” era un mic peşte, de doar câţiva centimetri lungime, care înota neobosit şi ziua şi noaptea, cu scopul de a crea sculpturi organice vaste, folosindu-se de aripioarele sale. Aceste cercuri au o serie de funcţii ecologice esenţiale, dar cea mai importantă ar fi aceea de a atrage partenerii de împerechiere. Se pare că peştii-femelă sunt atraşi de culmile şi văile din interiorul nisipului de pe fundul mării, pe care le traversează cu atenţie pentru a-şi găsi partenerii lor masculini, în centrul cercului putând fi aşezate icrele. Se pare că această structură pot proteja icrele de puternicii curenţi oceanici.
P.S. Sursa articolului este site-ul This Is Collosal.com. Eu rămân însă uimit de minunăţia acestor cercuri, care sunt parcă prea perfecte!