Celebrul compozitor Rossini: „Sunt ca o femeie…îmi lipseşte doar uterul”
Gioacchino Rossini (1792-1868) a fost un celebru compozitor italian, care a compus numai puţin de 39 de opere muzicale. El a făcut obiectul unor ample studii medicale efectuate încă din 1892 de Filippi. Atins de tulburări nervoase grave, acestea s-au accentuat subit când a împlinit vârsta de cincizeci şi cinci de ani. Deja, în 1850, prezenta tulburări psihice şi cerebrale foarte vizibile, care s-au agravat în 1852. Era o fire tristă, adesea cuprins de crize de plâns, accese de disperare, impulsuri la sinucidere. Mai ales se plângea de o senzaţie intolerabilă de frig în mâiri şi de lipsă de somn. „Toate sunt durerile unei femei, mărturisea el în 1854, nu-mi mai lipseşte decât uterul…”
A încercat, fără succes, tratamentul cu magnetism animal şi a revenit la Paris în 1855 pentru a face hidroterapie. În nouăsprezece ani, Rossini a compus 36 de opere. A încetat brusc să mai compună la vârsta de treizeci şi opt de ani, după ce a terminat pe Wilhelm Tell.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Gioacchino Rossini (1792-1868) a fost un celebru compozitor italian, care a compus numai puţin de 39 de opere muzicale. El a făcut obiectul unor ample studii medicale efectuate încă din 1892 de Filippi. Atins de tulburări nervoase grave, acestea s-au accentuat subit când a împlinit vârsta de cincizeci şi cinci de ani. Deja, în 1850, prezenta tulburări psihice şi cerebrale foarte vizibile, care s-au agravat în 1852. Era o fire tristă, adesea cuprins de crize de plâns, accese de disperare, impulsuri la sinucidere. Mai ales se plângea de o senzaţie intolerabilă de frig în mâiri şi de lipsă de somn. „Toate sunt durerile unei femei, mărturisea el în 1854, nu-mi mai lipseşte decât uterul…”
