Celebra ecuaţie E=mc² nu a fost creată de Einstein, ci de alţii dinaintea lui
Cine a dat naştere conceptului de materie care se transformă în energie şi invers? Adică, celebra ecuaţie E=mc2? Acest concept datează cel puţin din vremea lui Sir Isaac Newton (1704). Brown (1967) a făcut următoarea afirmaţie: „Astfel a apărut gradat formula E=mc2, sugerată de Poincare în anul 1900, fără o demonstraţie generală.” Un lucru putem să-l spunem cu certitudine: Einstein nu a creat ecuaţia E=mc2.
Se pune atunci întrebarea cine a creat-o. Bjerknes (2002) l-a propus ca posibil candidat pe S. Tolver Preston, care „a formulat energia atomică, bomba atomică şi superconductivitatea în anii 1870, pe baza formulei E=mc2„. Pe lângă Preston, un personaj important în istoria lui E=mc2 este Olinto De Pretto (1904), căruia trebuie să i se recunoască meritele. Ceea ce trezeşte suspiciuni la această sincronizare este faptul că Einstein vorbea fluent limba italiană, urmărea lucrările scrise de fizicieni italieni, iar prietenul său cel mai bun era Michele Besso, un italo-elveţian. E clar că Einstein ar fi avut acces la literatura de specialitate şi competenţa de a o citi. Din afirmaţia lui Caroll (1999), „formula lui Einstein E=mc2 «a fost ideea unui italian»”, vedem clar o mărturie că De Pretto era în avans faţă de Einstein în privinţa formulei E=mc2.
Referitor la înţelegerea faptului că o cantitate vastă de energie poate fi eliberată de o cantitate mică dintr-o substanţă, lui Preston (1875) i se poate acorda creditul că ştia asta înainte ca Einstein să se nască. În mod clar Preston folosea formula E=mc2, deoarece valoarea pe care a determinat-o – că un bob ar putea ridica un obiect de 100.000 t până la o înălţime de 3.058 km – rezultă din ecuaţia E=mc2.
După Ives (1952), modul în care Einstein a încercat să obţină formula E=mc2 a fost fundamental greşit, deoarece Einstein s-a apucat să dovedească ceea ce a presupus. Aceasta este similar cu manipularea neglijentă a ecuaţiilor dezintegrării radioactive pe care le-a obţinut Einstein. El a amestecat cinematica şi mecanica şi aşa a apărut neutrinul. Neutrinul poate fi o particulă mitică creată de Einstein. Avem două posibilităţi în privinţa neutrinilor: sau există cel puţin 40 de tipuri diferite sau nu există niciun tip. Aici funcţionează briciul lui Occam.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cine a dat naştere conceptului de materie care se transformă în energie şi invers? Adică, celebra ecuaţie E=mc2? Acest concept datează cel puţin din vremea lui Sir Isaac Newton (1704). Brown (1967) a făcut următoarea afirmaţie: „Astfel a apărut gradat formula E=mc2, sugerată de Poincare în anul 1900, fără o demonstraţie generală.” Un lucru putem să-l spunem cu certitudine: Einstein nu a creat ecuaţia E=mc2.
