În China, din 1949, se află la putere Partidul Comunist Chinez. Se estimează că aparatul său represiv a făcut între 60 şi 80 de milioane de victime printre cetăţeni în cei 66 de ani de când comuniştii se află la putere.
Geniul răului din spatele comuniştilor chinezi a fost Mao Zedong (1893-1976), unul dintre cei mai malefici oameni de pe planetă, conducătorul Chinei de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi până la moartea sa, în 1976. El a vrut cu adevărat să distrugă China și poporul chinez, iar declaraţiile sale au rămas faimoase: „Ar trebui să celebrăm atunci când oamenii mor (…) Noi credem în dialectică, și, deci, nu putem să nu fim în favoarea morții (…) China are o populație de 600 de milioane, şi chiar dacă jumătate dintre ei sunt uciși, mai există încă 300 de milioane de oameni.”
Strategia Partidului Comunist Chinez după preluarea puterii în 1949 a fost aceea de a folosi toate tipurile de strategii machiavelice și de înșelăciune, pentru a incita la ură și la lupte între diferite grupuri de oameni din China, şi pentru a distruge credința în bunătatea umană și în religie. De exemplu, după ce a luat puterea, Mao Zedong a vrut să elimine categoria proprietarilor de pământ și, prin urmare, i-a îndemnat pe țărani să se revolte, promițându-le terenuri dacă îi elimină pe proprietarii de pământ. După eliminarea a aproximativ 100 000 de proprietari, comuniștii au început apoi persecuţia ţăranilor care i-au ajutat să-i elimine pe proprietari.
Începând cu anii 1950, comuniştii chinezi au început să persecute toate credințele religioase. Aproximativ trei milioane de oameni au fost persecutați pentru credința lor în Dumnezeu. A devenit clar că nicio religie nu era pe placul comuniştilor; oamenii trebuiau să se închine singurului „dumnezeu”, Mao Zedong, ale cărui portrete se afla în locurile publice, în fabrici și restaurante. Călugări și călugărițe au fost obligați să se căsătorească și să renunțe la credințele lor. Comuniştii l-au forțat chiar pe cel mai mare lama tibetan, Panchen Lama, să mănânce excremente umane.
Templele taoiste, budiste, mănăstirile tibetane şi alte locuri sfinte ale diverselor religii au devenit ţinta furioasă a comuniştilor chinezi. Mao Zedong a spus odată: „De la vârsta de opt ani l-am urât pe Confucius. În satul nostru a fost un templu confucianist. Din toată inima mea mi-am dorit un singur lucru: să-l distrug din temelii”. Stalin a spus şi el odată: „Diavolul e de partea mea, el este un bun comunist.”
Însă, comunismul în China n-ar fi reuşit fără ajutorul ascuns acordat de liderii Illuminati, care au jucat bine acest teatru: i-au sprijinit din umbră şi pe capitalişti şi pe comunişti, şi apoi i-au pus să se certe şi să se războiască între ei. Iată, de exemplu, ce spunea unul dintre marii lideri Illuminati, David Rockefeller, după vizita sa în China din 1973: „Sunt impresionat de simţământul armoniei naţionale (…) Experimentul social din China, sub preşedinţia lui Mao, este cel mai important şi mai de succes din istorie”.
Cum se dau ei de gol, ticăloşii ăştia Illuminati… Rockefeller pur şi simplu recunoştea că în China se face un alt experiment Illuminati, în care toate religiile să fie eliminate, iar oamenii să fie controlaţi total şi să nu mai aibă libertate de conştiinţă, unul din scopurile organizaţiei Illuminati.