Deşi istoria ne înfăţişează multe aspecte ale vieţii Romei antice şi ne învăţa câte lucruri îi datorăm acestei civilizaţii, un aspect al moştenirii sale pare totuşi să fi fost întru totul neglijat: simţul roman al umorului. Un academician de la Cambridge repune în atenţia marelui public o carte cu glume care aruncă o nouă lumină asupra romanilor, consideraţi îndeobşte atât de sobri. Datând din secolul 3 sau 4 d.H. şi scrisă în greacă, „Philogelos” – sau „Iubitorul de Râsete” – culegerea este probabil cea mai veche operă de acest tip care ne-a parvenit, relatează „Daily Mail”.
Cartea cuprinde 265 de bancuri, dintre care, evident, multe nu mai sunt pe placul cititorilor de astăzi. Colecţia de glume are însă totuşi meritul de a dărâma mitul potrivit căruia romanii erau doar „constructorii pompoşi îmbrăcaţi în togă ai podurilor”, după cum s-a exprimat Mary Beard, profesor de limbi clasice la Universitatea Cambridge. „Îi credem pe romani haioşi în măsura în care râdem de ei. De fapt, romanii erau bine cunoscuţi pentru simţul lor al umorului şi se pricepeau foarte bine la spus bancuri”, a subliniat ea. Mary Beard, care a cărei atenţie a fost atrasă de manuscris în timp ce se documenta pentru o carte pe tema umorului în lumea antică, a precizat că cele mai multe dintre glume au fost împărţite pe mai multe teme, între care se număra „profesorul trăznit” sau „profetul şarlatan”.
Unul dintre bancuri este datat din 248 d.H., când la Roma s-au desfăşurat Jocurile Seculare, şi spune povestea unui atlet care a obţinut rezultate slabe. „Nu-ţi face probleme”, spune un spectator, „Poţi oricând să-ţi încerci norocul la următoarele Jocuri Seculare”.
Alt banc este dedicat clasicei teme a dialogului dintre doctor şi pacient. „Doctore, spune un pacient, de fiecare dată când mă trezesc din somn mă simt ameţit timp de jumătate de oră, după care îmi revin. Doctorul răspune: „Atunci aşteaptă o jumătate de oră înainte să te trezeşti”.
Un alt banc ne vorbeşte despre prostie: Un bărbat din Kyme înota când a început să plouă. El s-a scufundat până la fund, pentru a nu se uda.
Evident că în Roma antică circulau şi bancuri despre sclavi. Unul dintre ele istoriseşte cum un bărbat a cumpărat un sclav care a murit la scurt timp după aceea. Când i s-a plâns negustorului de sclavi, acesta a răspuns: „Ei bine, nu a murit cât a fost în proprietatea mea”.
„Sunt din ce în ce mai convinsă că le datorăm romanilor numeroase lucruri din enorm de multe puncte de vedere”, a comentat Beard. „Printre altele, am învăţat să râdem de la romani”, a adăugat ea. Cu privire la motivul pentru care a fost întocmită cartea, cercetătoarea recunoaşte că acesta rămâne un mister. „Unii au sugerat că este o carte folosită de un comic, dar eu cred că a fost vorba de un erudit plictisit care a adunat şi clasificat bancurile”, a opinat Mary Beard.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Deşi istoria ne înfăţişează multe aspecte ale vieţii Romei antice şi ne învăţa câte lucruri îi datorăm acestei civilizaţii, un aspect al moştenirii sale pare totuşi să fi fost întru totul neglijat: simţul roman al umorului. Un academician de la Cambridge repune în atenţia marelui public o carte cu glume care aruncă o nouă lumină asupra romanilor, consideraţi îndeobşte atât de sobri. Datând din secolul 3 sau 4 d.H. şi scrisă în greacă, „Philogelos” – sau „Iubitorul de Râsete” – culegerea este probabil cea mai veche operă de acest tip care ne-a parvenit, relatează „Daily Mail”.
