Când monarhia rusă a fost înlocuită, în luna februarie a anului 1917, de un guvern provizoriu inept dar hotărât să continue războiul alături de Aliaţi, statul-major german a decis să-l trimită în Rusia pe Lenin, care în ceea ce-l priveşte era hotărât să facă pace cu Germania.
Urmarea se cunoaşte: Lenin traversează Europa într-un „vagon plumbuit” (care, de altfel, se pare că numai plumbuit nu era), ajunge în Rusia, declanşează lovitura de stat din 7 noiembrie, cufundă ţara în teroare, foamete şi, curând, război civil, distruge disciplina militară şi îl trimite pe Troţki să negocieze tratatul de la Brest-Litovsk, care e semnat în ziua de 3 martie 1918 şi prin care Rusia încetează să mai fie parte beligerantă.
Pierde, este adevărat, Polonia, Ţările Baltice, Finlanda, Ucraina, Basarabia, o parte din Bielorusia şi locurile strategice din Caucaz, dar lui Lenin puţin îi pasă. După aceea, degeaba va declara el „ruşinos” acest tratat şi-l va anula, în data, de 13 noiembrie, căci operaţiunea, din punctul de vedere al germanilor, reuşise: Rusia fusese scoasă din luptă, cu ajutorul unui agent de influenţă de prima calitate.











