Jurământul secret al membrilor Ku-Klux-Klan

ku-klux-klanSfârşitul Războiului de Secesiune soldat cu înfrângerea Statelor din Sud i-a pus pe albii din regiune într-o situaţie cu totul neprevăzută: sclavii negri eliberaţi dispuneau acum de majoritatea politică impunându-se faţă de foştii lor stăpâni. Un grup de tineri ofiţeri foşti sudişti aparţinând unui orăşel din Tennesse, în îdeea de a salva supremaţia albilor, s-au hotărât să înfiinţeze o societate secretă ce avea sa fie cunoscută sub numele de Ku-Klux-Klan. Această denumire neobişnuită, o onomatopee, se pare că provine după unii autori, de la zgomotul pe care-l fac puştile de model vechi.

Denumit şi «Autoritatea nevăzută a Sudului» va cunoaşte o rapidă amploare, lojile purtând denumirea de grote. Intrarea în societate se făcea după depunerea unui jurământ, după care i se făceau cunoscute semnele de recunoaştere pe cale orală. Membrii Ku-Klux-Klanului erau îmbrăcaţi în mantale afbe, cu glugă, la care se asociau diverse ornamente, în special sub formă de cruce. Jurământul depus la intrare în Ku-Klux-Klan avea două variante:

1. Eu X, cu deplinul meu acord şi consimţământ în faţa Dumnezeului atotputernic, jur solemn că nu voi dezvălui nimănui dacă nu este memhru al organizaţiei, prin declaraţie, semn, simbol, aci sau cuvânt sau în oricare alt fel, niciunul din secretele, semnele, atingerile, cuvintele de trecere, misterele sau referirile la Ku-Klux-Klan şi nu voi face cunoscut nimănui că sunt membru sau că cunosc pe cineva dintre membrii şi voi respecta prescripţiile de mai sus. Dumnezeu să-mi ajute!

2. Eu X, în faţa judecătorului imaculat al Cerului şi Pâmantului şi pe Sfânta Evanghelie, cu acordul meu şi consimţământul meu, declar că subscriu la acest angajament sacru, că sunt pentru cauza justiţiei, umanităţii, libertăţii constituţionale, aşa după cum ea ne-a fost încredinţată de străbunii noştri. Vom lupta şi respinge principiile partidului radical. Ne angajam să ne ajutăm mutual în caz de boală, suferinţă şi lipsuri băneşti. Femeile, văduvele şi familiile lor vor face obiectul şi respectul nostru şi a protecţiei speciale pe care le-o vom acorda”

Primii Ku-Klux-KIani nu erau cruzi; singurul lor scop era să-i îngrozească pe negri şi să-i împiedice să devină îndrăzneţi. Şi era foarte uşor; foştii sclavi, neştiutori de carte se lăsau prinşi foarte uşor. Cagulele misterioase luminate de focul rugurilor şi al crucilor aprinse, cavalcadele fantastice ale cavalerilor înveşmântaţi în alb, cu glugi din care se vedeau doar ochii, ii îngrozeau pe aceşti sărmani negri, schelete care dansau şi fantome care-şi desprindeau craniile şi-l rugau pe câte un negru să-l ţină în mâini pentru câteva clipe. Fantomele cereau de băut şi negrii vedeau apa dispărând fără sfârşit din găleţile lor în ascunzători secrete sub robele albe. Treptat, mascaradele s-au transformat în expediţii primitive ce se sfârşeau cu linşajuri şi incendierea caselor, in vreme ce sărăcimea de culoare profita de ocazie şi se deda la jafuri şi noi crime.


 

 

Articole inrudite


 
loading...