Cartea lui Enoh, interzisă din Biblie, spune întreaga poveste adevărată a istoriei și a umanității
Îngerii care au coborât pe Pământ, Nephilimii, Marele Potop și cunoștințele străvechi și avansate sunt câteva dintre subiectele discutate în „Cartea lui Enoh”, un manuscris antic care cuprinde diverse relatări povestite de Enoh, o figură biblică, bunicul lui Noe, şi care a fost în contact direct cu „Creatorul divin”. „Cartea lui Enoh” este un text religios apocaliptic antic ebraic, atribuit prin tradiție lui Enoh. El conține un material unic despre originile demonilor și a Nephilimilor, de ce au căzut unii îngeri din cer, o explicație a motivului pentru care potopul Genezei a fost necesar din punct de vedere moral și o expunere profetică a domniei de o mie de ani a lui Mesia.
Se estimează că secțiunile mai vechi (în principal „Cartea Veghetorilor”) ale textului datează din aproximativ 300-200 î.Hr., iar cea mai recentă parte („Cartea Parabolelor”) probabil în jurul anului 100 î.Hr.
Diverse fragmente aramaice găsite în sulurile de la Marea Moartă, precum și fragmente din limba greacă și limba latină, sunt dovada că această „Cartea lui Enoh” era cunoscută de evrei și de creștinii timpurii din Orientul Apropiat. Această lucrare a fost citată și de unii autori din secolele I și II d.Hr. ca în „Testamentele celor Doisprezece Patriarhi”. Autorii Noului Testament erau, de asemenea, familiarizați cu un anumit conținut al poveștii. O scurtă secțiune din 1 Enoh (1:9) este citată în „Epistola lui Iuda” din Noul Testament.
„Cartea lui Enoh” nu face parte din canonul biblic. În timp ce Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo și Biserica Ortodoxă Eritreană Tewahedo consideră „Cartea lui Enoh” ca fiind canonică, alte grupuri creștine o consideră ca neinspirată, dar o pot accepta ca având un anumit interes istoric sau teologic.
În prezent există în întregime „Cartea lui Enoh”doar în limba etiopiană Ge’ez, cu fragmente anterioare în aramaică din Manuscrisele de la Marea Moartă și câteva fragmente grecești și latine. Din acest motiv și din alte motive, credința tradițională etiopiană este aceea că limba originală a lucrării a fost Ge’ez, în timp ce oamenii de știință moderni susțin că a fost scrisă pentru prima dată fie în aramaică, fie în ebraică, limbile folosite pentru prima dată pentru textele evreiești. Efraim Isaac sugerează „Cartea lui Enoh” ca fiind compusă parțial în aramaică și parțial în ebraică.
Cea mai completă „Carte a lui Enoh” provine din manuscrisele etiopiene scrise în Ge’ez, care au fost aduse în Europa de James Bruce la sfârșitul secolului al XVIII-lea și au fost traduse în engleză în secolul al XIX-lea.
Prima parte a cărții descrie căderea Veghetorilor, îngerii care au dat naștere hibrizilor numiți Nephilim. Restul cărții descrie revelațiile lui Enoh și vizitele lui în Cer, sub formă de călătorii, viziuni și vise.
În întregime, „Cartea lui Enoh” este alcătuită din 5 cărți: Cartea Veghetorilor, Cartea Parabolelor, Cartea Astronomică, Viziunile viselor și Epistolele lui Enoh, care conțin aproximativ 100 de capitole. Aceste capitole spun povestea celui de-al 7-lea patriarh din Cartea Genezei – Enoh, tatăl lui Matusalem și bunicul lui Noe, același Noe din povestea biblică a Arcii lui Noe.
Totuși, aceasta nu a fost povestea biblică a Arcii lui Noe. De fapt, „Cartea lui Enoh” oferă o relatare complet diferită a evenimentelor care au condus la Marele Potop din timpul lui Noe, adică o istorie complet diferită. Ea spune o poveste a Veghetorilor, explicată în termeni biblici ca fiind îngeri căzuți, trimiși pe Pământ pentru a veghea asupra oamenilor la un moment nedefinit și străvechi din timp. Din păcate, acești Veghetori au devenit îndrăgostiți de femeile umane și, în scurt timp, au început să se angajeze în acte intime depravate cu ele. „Cartea lui Enoh” povestește despre copiii născuți prin această încrucișare dintre Veghetori și oameni, numiți Nephilimi.
Acești Nephilimi au fost așa cum sunt descriși: „uriași și sălbatici, care au pus în pericol și au jefuit omenirea”. Supărați de ceea ce făcuseră Veghetorii, cei descriși ca fiind „Zei” / „Dumnezei” i-au înlănțuit într-o închisoare subterană adânc în pământ.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Îngerii care au coborât pe Pământ, Nephilimii, Marele Potop și cunoștințele străvechi și avansate sunt câteva dintre subiectele discutate în „Cartea lui Enoh”, un manuscris antic care cuprinde diverse relatări povestite de Enoh, o figură biblică, bunicul lui Noe, şi care a fost în contact direct cu „Creatorul divin”. „Cartea lui Enoh” este un text religios apocaliptic antic ebraic, atribuit prin tradiție lui Enoh. El conține un material unic despre originile demonilor și a Nephilimilor, de ce au căzut unii îngeri din cer, o explicație a motivului pentru care potopul Genezei a fost necesar din punct de vedere moral și o expunere profetică a domniei de o mie de ani a lui Mesia.
