Întâlnind într-o zi un ghicitor, Oleg îl întrebă cum îi va fi dat să moară. „Prinţe, îi răspunse acesta, calul cel iubeşti şi pe care eşti călare va fi pricina morţii tale.” Din ziua aceea, marele duce nu mai încălecă acel cal, pe care îl dădu în grija unui rândaş, cu porunca să-l hrănească, dar să nu i-l mai aducă vreodată.
Cinci ani după această prezicere, Oleg îl întreba pe rândaş:
– Ce mai e cu calul pe care ţi l-am dat în grijă?
– A murit.
Marele duce vru să se încredinţeze şi ceru să fie dus la locul unde zăcea stârvul calului…
– Iată dară bestia de la care trebuia să mi se tragă moartea, zise, dând cu piciorul în tigva calului şi făcând să iasă de acolo un şarpe, care-l muşcă mortal…