Dorinţa incredibilă a unui duce francez la moartea sa
“Vreau, scria ducele de Saint-Simon (mort în 1755) în testamentul său, ca, oriunde va fi să mor, trupul meu să fie adus şi înhumat în cavoul bisericii parohiale din Ferte, alături de cel al preaiubitei mele soţii, iar sicriele noastre să fie atât de strâns lipite unul de altul cu inele, cârlige şi lanţuri de fier, încât să nu poată fi despărţite fără a le distruge pe amândouă.”
Dar cu toate inelele, cârligele şi lanţurile, ambele sicrie au fost profanate în timpul Revoluţiei franceze, iar rămăşiţele pământeşti ale memorialistului şi ale soţiei sale au fost aruncate la groapă comună. Cele două trupuri uscate au fost văzute “înotând în saramură”.
Louis de Rouvroy, duce de Saint-Simon (16 ianuarie 1675 – 2 martie 1755) a fost un militar, diplomat și memorialist francez. Voluminoasele sale memorii (în ciuda faptului că doar o parte din ele au supraviețuit) reprezintă o abordare clasică a literaturii franceze, oferind cea mai deplină înfățișare a curții de la Versailles, în timpul lui Ludovic al XIV-lea și a începutului domniei lui Ludovic al XV-lea.
“Vreau, scria ducele de Saint-Simon (mort în 1755) în testamentul său, ca, oriunde va fi să mor, trupul meu să fie adus şi înhumat în cavoul bisericii parohiale din Ferte, alături de cel al preaiubitei mele soţii, iar sicriele noastre să fie atât de strâns lipite unul de altul cu inele, cârlige şi lanţuri de fier, încât să nu poată fi despărţite fără a le distruge pe amândouă.”
