În adâncul Deşertului Nevada există o bază militară secretă, atât de bine ascunsă de ochii publicului, încât guvernul Statelor Unite chiar a refuzat să admită existenţa ei. Este o bază CIA, cu activitate autonomă, în care toţi piloţii, trupele de teren şi staff-ul aferent n-au nici o legătură cu departamentele militare unde au lucrat iniţial. Astăzi, la intrare, toţi vizitatorii sunt avertizaţi că perimetrul este supravegheat de unităţi ale armatei de intervenţie rapidă şi că în incintă nu au drepturi constituţionale.
Secretul păzit cu străşnicie aici este cel al navelor spaţiale extraterestre, iar baza este acum un loc de „pelerinaj” al căutărilor de extratereştri. Aceasta este Zona 51. Construită în anii ’50, aproape de baza aeriană de la Groom Lake şi lângă poligonul pentru testări atomice din Nevada, Zona 51 a fost amenajată pentru testarea avioanelor secrete. Era o suprafaţă foarte mare, perfectă pentru pistele de decolare şi aterizare, unde existau foarte puţini localnici, lipsa de atractivitate a zonei fiind accentuată de pericolul poluării nucleare. Iniţial a fost construită doar pentru testarea avionului-spion U2, după care, pentru ca proiectul s-a dovedit a fi un succes absolut, toate avioanele experimentale ale SUA au fost testate acolo. Baza s-a extins, astfel încât a devenit o micuţă comunitate, iar pista de aterizare a fost lungită cu 5 kilometri.
În hangarele bazei se aplică tehnologii superevoluate, aşa că nu este de mirare faptul că avioanele Blackbird şi Stealth au fost construite acolo. Mulţi oameni cred chiar că, literalmente, baza beneficiază de tehnologie de pe alte planete, fiind o zonă de testare şi ascundere a navelor spaţiale extraterestre. Noaptea, deasupa bazei pot fi văzute lumini stranii, şi mulţi curioşi sunt de părere că în subteran se ascunde o instalaţie enormă. Mult mai avizat în privinţa destinaţiei locului a fost Bob Lazar, un om de ştiinţă ce fusese angajat al unei companii numite EG&G şi care în 1989 lucra la un proiect de propulsie pe care îl testau într-un centru de lângă Zona 51, o bază numită S4.
În discuţiile ulterioare, Lazar a dezvăluit că el şi alţi oameni de ştiinţă au fost angajaţi să demonteze o navă spaţială extraterestră şi, după modelul acesteia, să încerce să construiască una din componente fabricate de mâna umană. Oamenilor de ştiinţă le-au fost date informaţii despre rolul şi influenţa extraterestilor de-a lungul timpului în evoluţia Pământului şi a oamenilor. Mai mult chiar, Lazar pretinde că pe S4 a văzut de aproape, pentru scurt timp, un extraterestru viu. După un timp, Lazar a spus că s-a hotărât să se revolte împotriva angajatorilor săi.
În seara zilei de 22 martie 1989, împreună cu un prieten, a ieşit din incintă până la şoseaua spre Groom Lake, de unde cei doi au urmărit testul de zbor al unei farfurii zburătoare. În acelaşi loc au mers şi săptămâna următoare, împreună cu alţi 3 colegi. Şi de această dată au observat o farfurie zburătoare care, potrivit spuselor lui Huff, le-a produs o emoţie în genul celor pe care le simţi o dată în viaţă. Discul extrem de strălucitor pe care ei l-au văzut a zburat atât de aproape, încât au simţit, practic, nevoia să facă un pas înapoi. Următoarea săptămână, când se întorceau spre casă, după ce văzuseră un alt obiect zburător neidentificat, au fost opriţi de o echipă de securitate a bazei, care patrula în zonă.
A doua zi, Lazar a fost dat afară de la EG&G; ulterior, el a afirmat că, după toate probabilităţile, în baza S4 sunt păstrate 9 farfurii zburătoare. O parte din zvonurile care reuşesc să răzbată dincolo de porţile bazei sunt mult mai adevărate decât altele. Şoseaua de intrare este cunoscută sub numele de „Autostrada văduvei”, pentru că mulţi muncitori au murit acolo în urma contactului cu diverse substanţe şi materiale otrăvitoare. Din acest motiv, unii experţi sunt de părere că, departe de a fi o bază pentru obiecte zburătoare neidentificate, zona reprezintă mai degrabă o groapă de gunoi secretă pentru substanţe toxice. Pe de altă parte, cei care lucrează în incintă trebuie să păstreze secretul de serviciu şi nu pot dezvălui detalii nici măcar doctorilor lor. Această stare de fapt le-a determinat pe multe soţii să intenteze procese împotriva guvernului Statelor Unite, care în mod sistematic refuză să admită orice referire la existenţa Zonei 51. Cu toate acestea, însuşi preşedintele George Bush a afirmat că nu se poate face nici o dezvăluire despre amplasamentul respectiv şi, în consecinţă, văduvele îşi continuă bătăliile. Cel puţin măcar acum ştim că locul nu este rodul imaginaţiei noastre.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În adâncul Deşertului Nevada există o bază militară secretă, atât de bine ascunsă de ochii publicului, încât guvernul Statelor Unite chiar a refuzat să admită existenţa ei. Este o bază CIA, cu activitate autonomă, în care toţi piloţii, trupele de teren şi staff-ul aferent n-au nici o legătură cu departamentele militare unde au lucrat iniţial. Astăzi, la intrare, toţi vizitatorii sunt avertizaţi că perimetrul este supravegheat de unităţi ale armatei de intervenţie rapidă şi că în incintă nu au drepturi constituţionale.
