Interesantă viziune ca aceea ca oamenii să devină zei. Dar mi-am adus aminte că această viziune nu este una exclusiv mormonică. De exemplu, poemul babilonian Atrahasis începe cu următoarea frază: „inuma ilu awilu” sau („pe când zeii erau oameni”). Mitul vorbeşte despre zei şi oameni, despre crearea lor, despre sarcinile care le erau atribuite şi relaţiile dintre ei. Cuvintele folosite ne dezvăluie credinţa că anumite caracteristici proprii zeilor („ilu”) puteau fi regăsite şi la oameni („aw-ilu”). Oamenii au fost făcuţi din lut amestecat cu sângele unui zeu răzvrătit al cunoaşterii. Astfel, se credea că oamenii au în comun cu zeii darul sacru al cunoaşterii, primind în plus de la ei şi sufletul nemuritor.
Spuneam într-un articol despre secta mormonilor (https://www.lovendal.ro/wp52/mormonii-secta-care-crede-ca-dumnezeu-a-fost-om-iar-iisus-frate-cu-satana/) că această sectă aşa-zis creştină crede că Dumnezeu a fost mai întâi om şi apoi a devenit „dumnezeu”. Dumnezeul mormon are tată, bunic şi străbunic.
