Unica poză de la începutul articolului surprinde pentru eternitate două genii, care acum se află împreună, în ceruri: Nichita Stănescu şi Adrian Păunescu. Cei doi sunt, fără doar şi poate, cei mai mari poeţi români moderni, fiind egalaţi în geniu, poate doar de Eminescu.
Sincer, m-a durut tare inima atunci când am auzit de boala şi de moartea marelui poet Adrian Păunescu. Când eram mic, am fost odată la unul din cenaclurile sale „Flacăra” şi, chiar dacă eram de o vârstă atât de fragedă, totuşi ţin minte şi acum multe momente din acea seară şi noapte magică. Îmi răsar şi acum în minte versurile unei melodii din cadrul cenaclului: „Trăiască duhul lui Iancu / Trăiască moţii între moţi / Câmpia Libertăţii spune / Ca Avram Iancu suntem toţi / Ca Avram Iancu suntem toţi”.
În plus, mai am şi o altă durere. Cât timp trăia Adrian Păunescu, nu se vorbea prea mult de dânsul ca un poet mare. Mulţi îl criticau ca fiind un „reprezentant al comunismului”, „un lingău al lui Ceauşescu”. Nu pot să uit anul trecut cum Cristian Boureanu (parlamentar PDL, un politician-jigodie al României) l-a făcut în direct, la TV, pe Adrian Păunescu, drept „porc” şi „relicvă comunistă”. După moartea sa, toţi îl plâng şi suspină de duhul genial al poetului Adrian Păunescu! A trebuit să vină moartea ca să ne dăm seama ce om mare a fost. Dar de ce să ne mai mirăm. Aceasta este soarta marilor genii. Eminescu, când trăia, nu a prea fost băgat în seamă de semenii săi, fiind considerat un simplu poet şi atât. După moarte, Eminescu a devenit „cel mai mare poet al naţiunii române”. Nu-i aşa că-i atât de ironic şi de crud că geniile se impun în societate doar după moarte?
P.S. Sper ca pe site-ul meu să văd şi alte comentarii din partea „noii generaţii” despre moartea unui mare poet, decât cele de pe un blog unde incultura e la ea acasă. Vreţi să vedeţi ce comentează „noua generaţie” la moartea unui geniu?
– „omul paunescu a fost un porc (scuze porcilor pt insulta), dar asta stie toata lumea”; – „el impreuna cu WC-Tudor, sunt derbedeii care au pieptanat cultul personalitati la marele cizmar pina cand imbecilul chiar a inceput sa creada ca e un geniu nemuritor”; – „Pe mine ma dezgusta toate lacrimile de crocodil care se varsa pentru un personaj care a slavit regimul comunist inainte de Revolutie”
Ăsta e poporul român? Sunt aceste păreri reprezentative pentru naţia română? Adrian Păunescu se mândrea cu poporul român, dar unii dintre noi suntem atât de nerecunoscători, de inculţi şi de incapabili să înţelegem vreodată ce înseamnă cu adevărat cultura! Mi-e silă şi mi-e greaţă de cei care au scris comentariile de mai sus. Priviţi poza de la începutul articolului: uitaţi-vă cum un geniu poetic îşi oferă inima, nouă tuturor, iar celălalt îl îmbrăţişează cu atâta căldură!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Unica poză de la începutul articolului surprinde pentru eternitate două genii, care acum se află împreună, în ceruri: Nichita Stănescu şi Adrian Păunescu. Cei doi sunt, fără doar şi poate, cei mai mari poeţi români moderni, fiind egalaţi în geniu, poate doar de Eminescu.
