Fascinanta dar şi incredibila poveste a unei femei de 18 ani care pretinde că s-a îndrăgostit de un extraterestru de pe o stea îndepărtată! S-a şi sărutat cu el!

6.317 vizualizari

extrarestru femeie PamantAm primit pe email o mică povestire a unei femei, în vârstă de 45 de ani. Deşi şi-a declinat identitatea, mă roagă mult să nu-i spun numele, căci ar putea părea ridicolă în ochii prietenilor şi familiei sale. Doamna n-a povestit la nimeni până acum întâmplarea… e îngrozită şi acum, la 27 de ani de la eveniment, şi parcă nu-i vine să creadă nici acum că i s-a întâmplat aşa ceva. Povestirea e la persoana I singular… am mai înfrumuseţat-o pe ici pe colo, pentru a se potrivi cât mai bine stilului acestui site. Vă rog nu o judecaţi aspru! Înainte de a o lua „la mişto”, nu aveţi de unde şti că femeia nu spune adevărul!

„Ceea ce mi s-a întâmplat acum 27 de ani depăşeşte orice imaginaţie. Acum am 45 de ani, sunt căsătorită de 20 de ani, am o fată de 18 ani, iar când aveam vârsta ei, în 1987, am trăit ceva ce o să vi se pară fantastic. Eram la vârsta adolescenţei, şi, normal, ca alte fete de vârsta mea, am început să trăiesc o poveste incredibilă de dragoste. Pe „prinţ” l-am întâlnit într-o noapte de iulie, atunci când veneam de la gară, singură, după ce fusesem la bunici cu trenul şi mă întorsesem acasă. Mai aveam 4 străzi de traversat până a ajunge la casa mea, atunci când doi ţigănuşi au început să se lege de mine. Mi-a fost frică…îmi venea să o iau la fugă sau să ţip după ajutor, dar, din păcate, strada era goală şi nu ar fi fost nimeni care să mă ajute. Unul din ţigani m-a tras de păr, iar cel de-al doilea a vrut să mă pipăie cu o mână, iar cu cealaltă mână mi-a pus-o la gură pentru a nu striga. În acel moment, ca din neant, apăru un bărbat îmbrăcat în negru, cu părul castaniu şi ochi care păreau că luceau în întuneric. Ţiganii, când îl văzuseră, rămaseră paralizaţi, şi apoi începură să o ia la fugă. Şi eu rămăsesem ca şi nemişcată: inima parcă începu să-mi bată şi mai tare! Tânărul se apropie de mine şi îmi spune:
– Nu-ţi fie frică. Am venit să te ajut. Eu sunt Xeres. Tu eşti Maria.
– Da… am bâguit eu, rămânând uimită că-mi ştie numele. Dar te unde ştii cum mă cheamă?
– Ştiu, îmi răspunse străinul.

Vocea sa era atât de caldă, privirea era atât de blândă, iar în jurul său simţeam atâta energie încât vreau să vă spun că m-am îndrăgostit pe loc de acel tânăr. Gravă greşeală. Atunci nu ştiam că-mi va frânge inima…
– O să mai auzi de mine, îmi spuse străinul, după care dispăru brusc în negura nopţii.

Vai, cât de mult îmi doream să-l mai văd o dată măcar, căci, începând din acea noapte, simţi cum m-am îndrăgostit înnebuneşte de el! Mă topeam după acel străin. Îl visam noaptea… părea că este Făt Frumos-ul din poveşti care salvează prinţesa. Îmi doream din tot sufletul să-l mai văd, să-l ating, chiar să-l sărut…

Şi visul mi s-a împlinit mai repede faţă de cât mă aşteptam. Într-o zi primi un telefon. El era! De unde naiba îmi ştia numărul de telefon!?? Că nu i l-am dat! Dar nu mai conta… I-am auzit vocea divină! Mă invita la film! Şi ce film! Era unul de dragoste… N-am să uit niciodată seara aceea. În timp ce eram la cinema, îmi ţinea mâna suav… Simţeam atâta energie din partea lui, mă simţeam atât de energizată!

După film, seara, la lumina Lunii şi a stelelor argintii, ne-am plimbat printr-un părculeţ. Acolo mi-a dat primul sărut… Atunci, efectiv, simţeam cum întreg Universul e al meu! Când mă săruta, simţeam că stelele mă sărutau, galaxiile îmi pătrundeau în mine, întreg Cosmosul mă străpungea… O asemenea trăire nu cred că a mai avut-o cineva vreodată…

El era atât de ciudat! Nu voia parcă nimic să-mi spună despre el… era secretos, parcă îmi ascundea ceva. La un moment dat, îmi arăta o stea strălucitoare de pe cer  şi imi spuse cuvintele acestea ciudate:
– Vezi steaua aceea? De acolo sunt eu. „Ce romantic e”, mă gândi eu. „Ce mă fac cu băiatul acesta? Vreau să fie al meu toată viaţa!”
– N-am să pot să fiu al tău toată viaţa, Maria, îmi spuse el, parcă citindu-mi gândurile. De fapt, aveam această impresie că-mi putea citi efectiv gândurile mele tot timpul! O mică îndoială îmi apăru în minte:
– Ce vrei să spui cu asta? întrebai eu mirată.
– Trebuie să părăsesc această planetă în seara aceasta, Maria.
– Vrei să te sinucizi!?? Mirarea mea creştea în intensitate.
– Nu, n-ai înţeles, Maria. Să ştii că nu sunt de pe acest Pământ. Sunt de pe steaua pe care ţi-am arătat-o mai înainte.
Îmi venea să izbucnesc în râs. „Ce băiat glumeţ! Oare râde de mine sau vrea să mă impresioneze!?”
– Nu, nu glumesc, îmi spuse Xeres, citindu-mi din nou gândurile. Eu nu sunt pământean, deşi semăn foarte mult cu voi, oamenii. Mai multe nu am voie să-ţi povestesc. Dar, în seara aceasta trebuie să părăsesc Pământul. Îmi pare rău. Am vrut să văd cum e să fii îndrăgostit de o pământeancă. E bine, nu pot să neg asta, dar totuşi nu pot să înţeleg de ce voi, oamenii de pe Pământ, ţineţi atât de mult la dragoste. Sunt lucruri mult mai importante decât iubirea în acest Univers. Pa, Maria!

El pur şi simplu se ridică şi, fără să se uite înapoi, mă lăsă cu „ochii în Lună” ca să spun aşa. Am rămas paralizată vreo jumătate de oră pe acea bancă. Nu ştiam ce să mai cred… De atunci, nu l-am mai văzut şi n-am mai auzit de el niciodată. Oare a fost vreun băiat care a vrut doar să se distreze pe seama mea? Atunci, de ce n-a trecut mai departe şi să facă dragoste cu mine? Aş fi făcut-o cu el în seara aceea, chiar în aer liber, atât de îndrăgostită eram! A fost vreun nebun? Cum de reuşea să-mi citească gândurile!? De unde a ştiut cum mă chema? De unde ştia numărul meu de telefon!? De ce simţeam atâta energie când puneam mâna pe el? De ce uneori, în întuneric, ochii îi străluceau, de mă terifia şi pe mine!? Oare chiar m-am îndrăgostit de un extraterestru aşa cum pretindea el că ar fi? De ce arăta totuşi exact ca un om!?

Credeţi-mă că toate aceste întrebări mă chinuie de 27 de ani şi n-am găsit nici până în prezent vreun răspuns…”