Din secretele fabulosului film „Mihai Viteazul” de Sergiu Nicolaescu – detalii puţin cunoscute
Când eram adolescent, mă uitam la un film american (să fi fost „E.T.” sau altă peliculă?). În orice caz, mi-aduc aminte foarte bine faza: un copil se afla într-o casă şi privea la televizor, cu multa pasiune, filmul românesc „Mihai Viteazul”! Şi-am rămas atunci impresionat ce urmăreau prin anii ’80-’90 copiii americani… un personaj istoric atât de drag nouă, cel care a înfăptuit prima dată Marea Unire a românilor.
„Mihai Viteazul” este un film românesc de răsunet din 1970 (lansat la începutul lui 1971), în regia lui Sergiu Nicolaescu. Iată câteva idei despre acest film, discutate în nr.1/ianuarie 1971 al revistei „Cinema”cu regizorul Sergiu Nicolaescu, dar şi cu istorici şi critici de artă. Citez câteva idei din acel articol cuprinzător:
* Se pune următoarea problemă: Mihai Viteazul, dincolo de ceea ce îi dicta strategia luptei împotriva turcilor, de necesitatea unei unităţi de comandament în cele trei ţări române – avea el în acelaşi timp conştiinţa unităţii de neam, de limbă, imaginea umanistă a vechii Dacii, pe care o dezgropaseră pentru noi umanismul italian? Se bătea el în numele acestui ideal? Istoricul Nicolae Iorga a spus odată: „Mihai se ţinea la ideea nouă a stăpânirii ambelor ţări româneşti, rezultat al unei conştiinţe naturale, în sensul modern, iar pe de altă parte, el se simţea domn al Ardealului, în sensul dacic, pe care i-l dăduseră ideile Renaşterii trecute prin mintea lui Sigismund”.
* Sergiu Nicolaescu credea despre Mihai Viteazul: „Un detaliu m-a făcut pe mine să mă conving că în mintea acestui om a existat ideea unirii. Este acea comandă pe care el o face în Transilvania pentru emblema celor trei ţări româneşti. Pe mine această medalie mă interesează mai mult decât orice alt document. Mihai ştia că este pândit de toţi, de străini şi de proprii lui boieri, şi trebuia să vorbească şi să scrie ţinând seama de această împrejurare. Dar gândul pe care el l-a comunicat unui meşter pentru o medalie – era gândul lui intim. Eu după acest gând m-am condus. Unirea era «pohta ce-a pohtit-o» el”.
* Regizorul Sergiu Nicolaescu a jucat în acest film rolul lui „Selim”, un demnitar otoman. Acesta nu a existat niciodată ca şi personaj istoric, fiind creat de scenaristul Titus Popovici.
* Un critic de artă se arată dezamăgit de Titus Popovici, pentru că a introdus în film discuţiile de la curţile împărăteşti, unde se vorbeşte cam mult şi inutil, sacrificând astfel replicile decisive, memorabile.
* Sergiu Nicolaescu recunoaşte că ar putea fi acuzat de demitizarea lui Mihai Viteazul. Astfel, în film, voievodul se târăşte pe jos ca să-şi caute sabia, se târâie – nu prin nămol, atenţie! – ci prin apă şi printre crengi. De multe ori îl vedem prăbuşit.
* Decorurile exterioare şi interioare au necesitat un impresionant volum de muncă pentru documentare, construcţie şi amenajare a locurilor de filmare. S-au proiectat şi construit 32 decoruri interioare, 10 tabere de luptă și s-au amenajat 37 locuri de filmare. Recuzita de decor de o diversitate ieșită din comun a cuprins, printre altele, peste 30 tunuri, 20 turnuri de observaţie, care de luptă, 150 garduri şi coşuri de luptă, peste 5.000 suliţe de 4 metri, 2.000 harnaşamente pentru cai, sute de steaguri, etc.
* S-au studiat şi creat zeci de prototipuri de armuri pentru oameni şi cai, pistoale, puşti, cartuşe, fumigene, încărcături de tunuri şi un întreg arsenal de arme speciale ca săbii pliante, suliţe pe suporturi, săgeţi de sîrmă, etc., care au oferit o securitate deplină luptătorilor.
* Costumele de epocă, de o rară frumuseţe plastică, au însumat 1.000 uniforme de soldaţi ale armatei germane, 1.500 pentru armata transilvăneană, 3.000 pentru soldaţii şi ofiţerii turci, 2.000 de costume ale armatei moldovene, 2.500 uniforme pentru armata valahă, 1.000 costume de ţărani, etc.
* S-au studiat şi creat zeci de prototipuri de armuri pentru oameni şi cai, pistoale, puşti, cartuşe, fumigene, încărcături de tunuri şi un întreg arsenal de arme speciale ca săbii pliante, suliţe pe suporturi, săgeţi de sârmă, etc.
* Pentru filmarea secvenţelor de luptă a fost specializat un grup de 80 de cascadori selecţionaţi din câteva mii de sportivi prezenţi la trialuri. Timp de aproape doi ani acest corp de cascadori a fost pregătit temeinic în săli de gimnastică special amenajate sau sub cerul liber, pe terenuri cu obstacole la Buftea, sub îndrumarea unor profesori de specialitate de scrimă, călărie şi acrobaţie.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Când eram adolescent, mă uitam la un film american (să fi fost „E.T.” sau altă peliculă?). În orice caz, mi-aduc aminte foarte bine faza: un copil se afla într-o casă şi privea la televizor, cu multa pasiune, filmul românesc „Mihai Viteazul”! Şi-am rămas atunci impresionat ce urmăreau prin anii ’80-’90 copiii americani… un personaj istoric atât de drag nouă, cel care a înfăptuit prima dată Marea Unire a românilor.
