Tectitele sunt roci din sticlă având diferite forme și culori. Ele au fost descoperite peste tot în lume – Australia, Indonezia, Africa, Europa (Cehia) – fără ca paleogeografia să dea încă un răspuns definitiv asupra originii lor. Deoarece formele sunt foarte variate (bastonașe, discuri, picături etc.), caracteristicile lor comune rămân forma aerodinamică și aspectul sticlos, rezultat parcă al unei topiri urmate de răcire bruscă. Compoziția chimică a tectitelor este: sticlă naturală de silicați 75 %, în combinație cu aluminiu, fier, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, titan și mangan.
Originea acestor obiecte nu este încă stabilită definitiv; în legătură cu ele au fost elaborate mai multe ipoteze. Luând în considerare forma alungită sau discoidală a unor tectite, precum și compoziția chimică analogă cu cea a meteoriților, teoria oficială este cea a originii cosmice a tectitelor (meteoriţi). Dar există şi ipoteza că tectitele ar fi putut să apară şi prin explozia unei planete a sistemului solar. În anii 1960, un cercetător sovietic, pe nume M.A. Agrest, presupunea că tectitele s-au format din roca terestră arsă de jetul reactiv al motoarelor rachetelor atomice ale unor presupuși vizitatori extratereștri ai planetei noastre.
Mai sunt și savanți care susțin formarea tectitelor prin acțiunea trăsnetelor asupra formațiunilor nisipoase. Bombardând cu un flux de electroni de mare energie bucăți de sol nisipos, unul dintre acești cercetători a obținut „tectite artificiale”, asemănătoare ca formă cu cele descoperite în Texas.











