Parcul Naţional Death Valley din California, Statele Unite, este arid, muntos, cu clima foarte caldă, cu formaţiuni stâncoase extraordinare, numeroase mine dezafectate, funduri de lacuri secate cunoscute ca Racetrack Playa. Suprafaţa de la Playa e formată din noroi, copt de soarele puternic; din loc în loc sunt împrăştiate pietre – unele mici, altele enorme. Dar acestea se mişcă, lăsând dâre clare în urma lor. Nimeni nu a văzut cum se întâmpla acest lucru, dar hărţi ale poziţiilor pietrelor arată că se întâmplă – unele se deplasează 60 m, lăsând în urma bucle, urme întortocheate, sau se întorc de unde au plecat. Cum se mişcă ele rămâne un mister. Cauza nu este gravitaţia, pentru că terenul este plat. Poate că roua nopţii face terenul alunecos şi vântul le împinge, dar de ce se mişca uneori şi în zile fără vînt? Probabil există o forţă magnetică sub pământ – atunci de ce, dacă trei pietre stau una lângă alta şi două se mişcă în direcţii contrare, cea de-a treia nu se mişcă din loc cu lunile?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Parcul Naţional Death Valley din California, Statele Unite, este arid, muntos, cu clima foarte caldă, cu formaţiuni stâncoase extraordinare, numeroase mine dezafectate, funduri de lacuri secate cunoscute ca Racetrack Playa. Suprafaţa de la Playa e formată din noroi, copt de soarele puternic; din loc în loc sunt împrăştiate pietre – unele mici, altele enorme. Dar acestea se mişcă, lăsând dâre clare în urma lor. Nimeni nu a văzut cum se întâmpla acest lucru, dar hărţi ale poziţiilor pietrelor arată că se întâmplă – unele se deplasează 60 m, lăsând în urma bucle, urme întortocheate, sau se întorc de unde au plecat. Cum se mişcă ele rămâne un mister. Cauza nu este gravitaţia, pentru că terenul este plat. Poate că roua nopţii face terenul alunecos şi vântul le împinge, dar de ce se mişca uneori şi în zile fără vînt? Probabil există o forţă magnetică sub pământ – atunci de ce, dacă trei pietre stau una lângă alta şi două se mişcă în direcţii contrare, cea de-a treia nu se mişcă din loc cu lunile?
