Fantoma unui bărbat ucis i-a arătat fratelui său locul unde a fost îngropat, după ce-a fost omorât la comanda soţiei!
Întâmplarea de mai jos a fost una reală, ea având loc la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un nobil breton având oaspeţi la castel mai multe zile, vecinii sau rude de care s-a ocupat îndeaproape, i-a reproşat soţiei că n-ar fi fost prea atentă cu ei; şi cu toate că i-a vorbit calm şi deschis, femeia, foarte trufaşă, nu i-a răspuns, dar a hotărît în sinea ei să se răzbune. Când soţul ei s-a culcat, s-a gândit că a venit momentul hotărâtor să se răzbune; după ce a cumpărat cu bani doi servitori, aceştia i-au ucis soţul şi apoi l-au dus într-o pivniţă din castel; au făcut o groapă, l-au îngropat şi pentru a nu se observa pământul proaspăt, au pus deasupra un butoi cu carne de porc la sare. A doua zi, femeia a anunţat că soţul ei a plecat într-o călătorie, iar peste câtva timp că a fost ucis într-o pădure; şi-a pus doliu, s-a arătat îndurerată şi i-au făcut slujbele religioase.
Dar Dumnezeu nu lasă nepedepsită o crimă; fratele mortului, care venise s-o ajute pe cumnata sa şi să se ocupe de averea ei şi de interesele celor patru copii, se plimba într-o zi în grădina castelului şi admira un strat de flori în timp ce se gândea la fratele său; la un moment dat, a început să-i curgă sânge din nas, lucru care l-a mirat foarte tare, pentru că niciodată nu i se întâmplase aşa ceva. În aceeaşi clipă, i s-a părut că vede umbra fratelui lui, care îi făcea semne să-l urmeze. S-a luat după acea umbră până la pivniţa unde a dispărut.
Această minune l-a făcut să se gândească la o crimă; i-a vorbit văduvei, care la început a fost îngrozită. Aceasta i-a întărit fratelui bănuielile, care a cerut să se sape la locul unde văzuse dispărând fantoma. Văduva a încercat să-l împiedice, luându-şi un aer foarte sigur pe sine, dar, cu toată vorbăria ei, cumnatul a pus să se sape locul unde văzuse dispărând fantoma. A fost descoperit cadavrul, iar vinovaţii au fost arestaţi şi condamnaţi: văduvei i s-a tăiat capul şi membrele, care au fost apoi arse şi aruncate în cele patru zări, iar celor doi servitori li s-a tăiat mâna dreaptă, iar după aceea fură spânzuraţi.
Această întîmplare a avut loc la sfîrşitul secolului al XVI-lea. Elementul miraculos poate fi explicat prin probabila mărturisire făcută de un servitor fratelui victimei.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Întâmplarea de mai jos a fost una reală, ea având loc la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un nobil breton având oaspeţi la castel mai multe zile, vecinii sau rude de care s-a ocupat îndeaproape, i-a reproşat soţiei că n-ar fi fost prea atentă cu ei; şi cu toate că i-a vorbit calm şi deschis, femeia, foarte trufaşă, nu i-a răspuns, dar a hotărît în sinea ei să se răzbune. Când soţul ei s-a culcat, s-a gândit că a venit momentul hotărâtor să se răzbune; după ce a cumpărat cu bani doi servitori, aceştia i-au ucis soţul şi apoi l-au dus într-o pivniţă din castel; au făcut o groapă, l-au îngropat şi pentru a nu se observa pământul proaspăt, au pus deasupra un butoi cu carne de porc la sare. A doua zi, femeia a anunţat că soţul ei a plecat într-o călătorie, iar peste câtva timp că a fost ucis într-o pădure; şi-a pus doliu, s-a arătat îndurerată şi i-au făcut slujbele religioase.
