Sărutul spaţial dintre David şi Goliat: enigma asteroidului Eros
La 12 februarie 2001, o mică sondă spaţială, denumită Near, a aterizat cu succes pe asteroidul Eros, o operaţiune pe care specialiştii de la NASA au numit-o „sărutul spaţial dintre David şi Goliat”. Întâlnirea este istorică, deoarece este prima dată când se reuşeşte aterizarea unui aparat pe un asteroid. Şi asta datorită unor manevre telecomandate şi a unor calcule tehnice şi matematice precise: după o călătorie de patru ani în spaţiu şi un parcurs de 3,2 miliarde de km, Near l-a reperat cu precizie pe Eros, o formaţiune stâncoasă de 33 km lungime şi 13 km lăţime, semănând cu un cartof uriaş.
Primele manevre de apropiere ale sondei i-au permis să se palseze pe o orbită în jurul asteroidului, pe care l-a fotografiat sub toate unghiurile, într-un an realizând 160.000 de fotografii. Recolta de informaţii fiind considerată satisfăcătoare, tehnicienii americani au decis astfel să încerce imposibilul: o aterizare cu o sondă care nu a fost concepută pentru aşa ceva, o apropiere de un corp a cărui gravitaţie este doar de o milionime de km în raport cu cea a Terrei, o coborâre controlată la 316 milioane km de casă, în timp ce semnalele radio au nevoie de o jumătate de oră să se înapoieze.
În cele din urmă, aterizarea s-a efectuat fără probleme, într-un ritm de 1,9 metri pe secundă (7 km/h), într-o depresiune botezată Himeros. În timpul coborârii, Near a continuat să trimită spre Terra fotografii, din care ultima a fost realizată la doar 120 metri de obiectivul său şi arată o zonă de 6 metri lăţime. Adică imaginea cea mai apropiată a unui asteroid realizată vreodată. Near, care a continuat să trimită semnale după aterizarea sa, a înregistrat ulterior o ultimă serie de date timp de o săptămână, înainte de a-şi înceta definitiv activitatea.
Datorită lui Near, ştim că Eros este unul dintre corpurile cereşti cele mai primitive din sistemul nostru solar. Dar operaţiunea a ridicat, de asemenea, un mare număr de întrebări: ce forţe deplasează praful şi menţin pe loc stânci şi roci, de vreme ce gravitaţia de pe Eros este foarte slabă şi nici un vânt n-a adiat vreodată la suprafaţa lui?…
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
La 12 februarie 2001, o mică sondă spaţială, denumită Near, a aterizat cu succes pe asteroidul Eros, o operaţiune pe care specialiştii de la NASA au numit-o „sărutul spaţial dintre David şi Goliat”. Întâlnirea este istorică, deoarece este prima dată când se reuşeşte aterizarea unui aparat pe un asteroid. Şi asta datorită unor manevre telecomandate şi a unor calcule tehnice şi matematice precise: după o călătorie de patru ani în spaţiu şi un parcurs de 3,2 miliarde de km, Near l-a reperat cu precizie pe Eros, o formaţiune stâncoasă de 33 km lungime şi 13 km lăţime, semănând cu un cartof uriaş.
