
În 2014, filmul „Interstellar” al lui Christopher Nolan a uimit publicul din întreaga lume cu abordarea sa emoționantă și chiar realistă a SF-ului. Cu toate acestea, a existat o parte a filmului care i-a lăsat pe unii fizicieni cu uimire. O mare parte a narațiunii se bazează pe mesaje lăsate de forțe din altă lume, despre care publicul află mai târziu că sunt de fapt mesaje trimise înapoi în timp de protagonistul filmului, Joseph Cooper (Matthew McConaughey).
Noi cercetări arată că ar putea fi oarecum posibilă manipularea directă a gravitației în timp, la fel ca în cazul lui Cooper, datorită dilatării timpului. Rezultatele fac parte dintr-un nou studiu acceptat spre publicare în „Physical Review Letters”. Cercetătorii au stabilit că o curbă temporală închisă (CTC) era cea mai probabilă posibilitate și au pornit de acolo.
Aceasta se întâmplă atunci când traiectoria unui obiect prin spațiu-timp îl duce atât în trecut, cât și în viitor, conectând cele două și permițând călătoria în timp. Cercetătorii susțin că acest fenomen este complet posibil în cadrul ideii relativității generale – teoria lui Albert Einstein conform căreia gravitația nu este pur și simplu o forță care atrage realitatea, ci mai degrabă deformarea și distorsiunea propriu-zisă a structurii spațiu-timp cauzată de obiectele masive.
Pentru a începe să demonstreze teoria lor, cercetătorii au analizat relația tată-fiică prezentată în „Interstellar” și modul în care Cooper a reușit să trimită mesaje înapoi fiicei sale. Au descoperit că Cooper a reușit să trimită mesaje prin ceea ce au descris ca un „mecanism zgomotos”. Cu toate acestea, pentru a demonstra corect acest lucru în cercetarea lor, au utilizat curbe temporale închise post-selectate (P-CTC), care ar putea permite călătorilor în timp să evite temutul „paradox al bunicului”.
În loc ca timpul să se încadreze într-o multitudine infinită de linii temporale posibile, teoria P-CTC-urilor spune că doar buclele temporale „post-selectate” sunt disponibile pentru o linie temporală. Aceasta înseamnă că oricare ar duce la un paradox sunt deja excluse. Acest lucru ar putea fi folosit ca o modalitate bună de a explica cum Cooper este capabil să comunice cu fiica sa. În plus, datorită memoriei mesajelor sale, el este capabil să comunice exact ceea ce spun acestea, în ciuda convingerii cercetătorilor că zgomotul i-ar afecta într-un fel. Toate acestea sunt doar o teorie în acest moment, dar echipa intenționează, se pare, să creeze un model configurat pentru a-l testa folosind fotoni.
Sursa: studiul ştiinţific „Retrocausal capacity of a quantum channel” / arxiv.org











