EXCLUSIV! În urmă cu peste 700 de ani, un episcop de Paris credea în existenţa universurilor paralele, un principiu redescoperit de fizica modernă

2.581 vizualizari

Etienne Tempier avea o problemă. În 1277 era episcop de Paris și a aflat despre faptul că la Sorbona, membrii Facultății de Artă – profesori din partea non-teologică a școlii – îi învăţau pe studenţi idei eretice, în cea mai mare parte derivate din scrierile lui Aristotel. Papa însuși, fost profesor de teologie la Sorbonna, i-a scris episcopului Tempier pentru a examina aceste zvonuri.

Episcopul i-a răspuns papei cu o listă de 219 de principii, pe care le condamnă ca fiind eretice. Orice profesor care le preda va fi excomunicat din Biserică și își va pierde postul de profesor.

Printre ideile pe care Tempier le-a condamnat a fost şi un principiu al gândirii aristotelice care susţinea că „Prima Cauză” (sau Dumnezeu) nu ar fi putut face mai mult decât o singură lume. Totuși, pentru Tempier, această idee se opunea unui principiu teologic cheie: Dumnezeu era atotputernic și putea să-și îndeplinească ceea ce voia. Deoarece puterea lui Dumnezeu era nelimitată, El ar fi putut crea mai multe lumi, dacă ar fi vrut să le facă.

Richard de Middleton, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, i-a răspuns lui Tempier că ar putea fi posibil să existe mai mult de un singur Univers: „Dumnezeu ar putea crea un alt Univers chiar şi acum”. Un cărturar de mai târziu, William of Ware, a dezvoltat această idee mai departe. El nu credea că este posibil să existe două universuri vecine: prin definiție, Universul ar trebui să includă toate creaturile făcute vreodată. Deci cum ar putea fi mai mult de un Univers? Prin a fi complet separate, fără niciun fel de interacțiune între ele – ceea ce astăzi ne aduce aminte de principiul „universurilor paralele”, discutate din ce în ce mai multe de fizica modernă ca fiind reale.