Descoperire şocantă: în lumea cuantică, „efectul fluture” al călătoriei în timp nu are loc! De ce?
Utilizând un computer cuantic pentru a simula călătoria în timp, cercetătorii au demonstrat că în domeniul cuantic nu există „efectul fluture”. În cercetare, informațiile – qubiţii sau biți cuantici – „călătoresc în timp”, în trecutul simulat. Unul dintre qubit este apoi puternic deteriorat, ca şi cum ai călca pe un fluture, metaforic vorbind.
În mod surprinzător, când toți qubiţii se întorc în prezent, aceștia par a fi nealterați, ca și cum realitatea se vindecă de la sine. Astfel, simularea cuantică a „călătoriei în timp” infirmă „efectul fluture” în tărâmul cuantic.
În teoria haosului, „efectul fluture” este sensibilitatea dependenței față de condițiile inițiale, în care o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie. Numele efectului, inventat de Edward Lorenz, este derivat din exemplul teoretic de formare a unui uragan care este condiționat de faptul dacă un fluture îndepărtat a bătut sau nu din aripi în urmă cu mai multe săptămâni. Astfel, cea mai mică schimbare a condițiilor inițiale duce la rezultate complet diferite. „Efectul fluture” este o figură de stil comună în cărţile şi filmele SF, în special în scenariile care implică călătoria în timp.
„Pe un computer cuantic, nu există nicio problemă la simularea evoluției opuse în timp sau la simularea derulării unui proces înapoi în trecut”, a spus Nikolai Sinitsyn, fizician teoretic la Laboratorul Național Los Alamos și co-autor al cercetării. „Așadar, putem vedea de fapt ce se întâmplă cu o lume cuantică complexă dacă călătorim înapoi în timp, adăugăm mici modificări și ne întoarcem. Am descoperit că lumea noastră supraviețuiește, ceea ce înseamnă că nu există niciun efect de fluture în mecanica cuantică”.
În povestea științifico-fantastică din 1952 a lui Ray Bradbury, „Un sunet de tunet”, personajul principal a folosit o mașină a timpului pentru a călători în trecutul îndepărtat, unde a călcat pe un fluture. La întoarcerea în timpul prezent, el a găsit o lume cu totul diferită. Această poveste este adesea creditată cu inventarea termenului „efect de fluture”, care se referă la sensibilitatea extrem de ridicată a unui sistem complex și dinamic. Într-un astfel de sistem, factorii mici și timpurii influențează puternic evoluția întregului sistem.
În schimb, cercetătorii au descoperit că simularea unei întoarceri în trecut pentru a provoca daune locale mici într-un sistem cuantic duce la efecte nesemnificative în prezent.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Utilizând un computer cuantic pentru a simula călătoria în timp, cercetătorii au demonstrat că în domeniul cuantic nu există „efectul fluture”. În cercetare, informațiile – qubiţii sau biți cuantici – „călătoresc în timp”, în trecutul simulat. Unul dintre qubit este apoi puternic deteriorat, ca şi cum ai călca pe un fluture, metaforic vorbind.
