Un sul egiptean redescoperit, deținut de British Museum, ar putea susține afirmația că giganții din Biblie au fost, de fapt, reali. Geneza, capitolul 6 din Biblie, ne vorbeşte, printre altele, de răul provocat de Nefilimi – ființe puternice şi uriaşe, care erau copiii „îngerilor căzuți” și ai femeilor umane. Acești fii, descriși ca ființe gigantice, au provocat haos pe scară largă, ceea ce l-a determinat pe Dumnezeu să curețe pământul distrugând toate creaturile cu „Marele Potop”.
Să revenim la prezent. Anastasi I, un document vechi de 3.300 de ani, aflat la British Museum din 1839, a reaprins interesul lui Associates for Biblical Research, o organizație religioasă din Pennsylvania (SUA), care consideră că acești giganți povestiţi în Biblie chiar ar fi putut exista cu adevărat. Documentul antic, despre care se crede că datează din secolul al XIII-lea î.Hr., menționează altercații cu poporul Shosu, al căror indivizi aveau 2,4 metri înălțime, ceea ce i-a speriat pe israeliți. Pentru a face legătura între Anastasi I şi Biblie, un alt fragment din Vechiul Testament al Bibliei – Numeri 13:33 – ne vorbeşte despre faptul că israeliții s-au întâlnit cu aceste persoane gigantice: „Și acolo i-am văzut pe giganți, fiii lui Anac, care se trage din giganți; și noi eram în ochii noștri ca niște lăcuste și așa eram și în ochii lor”.
Sulul egiptean Anastasi I, pe care cercetătorii îl cred a fi o epistolă scrisă de un scrib, spune: „Defileul îngust este plin de Shosu ascunși sub tufișuri; unii dintre ei au patru sau cinci coți, din cap până în picioare, au fețe fioroase, inima lor nu este blândă și nu ascultă de lingușiri”. Înălţimea de „patru coți sau cinci coți” se traduce printr-o cifră de aproximativ 2,4 metri.
Cu toate acestea, istoricii rămân sceptici, deoarece se pare că nu există dovezi fizice sau arheologice că giganții au existat cândva.
Sursa: DailyMail.co.uk











