Iată un brevet care se găseşte pe domeniul public şi care arată o navă spațială triunghiulară, care se aseamănă al naibii de bine cu celebra navă secretă americană TR-3B. Cercetările confirmă faptul că inventatorul, John St. Clair, a dezvoltat și a patentat un nou tip de sistem de propulsie. Acest nou sistem este denumit “sistem rotativ de propulsie electrostatică”.
Iată mai jos brevetele şi extrasele din ele:
Navă spaţială triunghiulară (patentul US 20060145019 A1)
O navă spaţială cu un corp triunghiular cu încărcări electrostatice verticale pe fiecare colţ, care produce un câmp electric orizontal paralel cu laturile corpului. Acest câmp, care interacționează cu o undă plană emisă de antene pe partea laterală a corpului, generează o forță per volum care produce atât ridicarea, cât și propulsia.
(www.google.com/patents/US20060145019?pageId=111028569981762970673)
Sistem de propulsie electrostatică rotativă (patentul US 20030209637 A1)
Această invenție se referă la un sistem de propulsie pentru nave spațiale care utilizează propulsoare formate dintr-un cilindru încărcat electrostatic, acționat de un motor, cu inel inelar încărcat electrostatic, în scopul creării unei tensiuni de efort a curburii spațiu-timp în direcția orizontală. Propulsoarele sunt ajutate de generatoare de vortex magnetice, fie încorporate în cilindri, fie situate deasupra fiecărui propulsor, în scopul creșterii permitivității spațiului (…) O combinație de trei propulsoare montate pe partea inferioară a corpului navei spațiale asigură controlul mișcării.
(www.google.com/patents/US20030209637?dq=ininventor:%22John+St.+Clair%22&hl=rosa=Xved=0ahUKEwig04SQ3fLTAhWEwlQKHTwcAKQQ6AEIWDAH)
TR-3B (sau Astra) este o navă spaţială secretă guvernamentală care se află în funcţiune încă din 1994. Ea este alimentată de un reactor nuclear aflat la bord. E complet silenţioasă şi are o formă triunghiulară cu 4 lumini; în fiecare colţ al triunghiului se află câte o lumină, iar una se află şi în centru.
TR-3B se poate transforma chiar şi într-o farfurie zburătoare şi de aici rezultă toate relatările martorilor despre prezenţa unor OZN-uri în ceruri. Se pare că această tehnologie este atât de avansată încât omenirea nu ar putea-o crea cu actualele cunoştinţe de tehnologie. A fost cumva această navă spaţială realizată cu ajutorul tehnologiei unui OZN extraterestru căzut pe Pământ?
Se spune că TR-3B poate atinge fantastica viteză de 9.000 de kilometri pe oră, atât vertical cât şi orizontal; de fapt, performanţa lui TR-3B este limitată doar de stresul pe care îl pot îndura piloţii umani la o asemenea viteză.
Atunci, ce e cu acest brevet înregistrat încă din anul 2004? Este făcut de formă pentru o acoperire perfectă de către forţele militare?
Comments are closed.