Printre descoperirile arheologice românești din secolul al XX-lea, se numără câteva cu totul ieșite din comun, a căror valoare nu este cu nimic mai prejos decât a unor faimoase enigme ale trecutului omenirii, ca de exemplu mecanismul de la Antikythera sau discurile din munții Baian Kara Ulla.
Astfel, o parte din figurinele de lut vechi de peste șase milenii, găsite în cadrul Culturii Gumelnița (Muntenia / România), reprezintă mese rotunde, scaune cu spătar înalte sau chiar… fotolii cu brațe! Este greu de admis că vânătorii epocii de piatră ajunseseră la un asemenea grad de civilizație, ba chiar de rafinament, de vreme ce, după cum se știe, scaunele au apărut abia mai târziu, în Egiptul faraonilor, primii care au folosit asemenea obiecte de mobilier. Ele au rămas prea puțin răspândite în antichitate și Evul Mediu, fiind un atribut caracteristic regalității, clerului și marii nobilimi, o dovadă de bogăție și putere.
Ce puteau face oamenii din neolitic (care locuiau în peșteri, colibe sau corturi primitive) cu scaune și mese mari, grele și dificil de manevrat într-un spațiu restrâns?! Este greșită concepția noastră despre locuințele și activitățile umane de acum 6.000 de ani sau cei ce au modelat figurinele de la Gumelnița reproduceau niște obiecte cărora nu le cunoșteau modul de întrebuințare pentru că nu… le aveau?











